Pe marginea prăpastiei ne schimbăm, chiar dacă uneori, avem semnele înainte de a ne afla în punctul de a ne prăbuși.

Pe de-o parte, are sens atitudinea asta, pe de altă parte este ironic cum așteptăm ca mai întâi să ne doară rău, pentru a ne motiva să schimbăm ceva.

Ne atașăm cu ardoare de suferință atunci când este tot ce știm.

Din cauza asta, fericirea ne sperie și devine o amenințare. Ce rămâne de făcut?

Am scris de curând despre impactul fricii asupra corpului și al sănătății noastre.

Cu toții o simțim, mai mult sau mai puțin, în această perioadă. Un lucru important de care să fim conștienți este că măsura în care frica poate avea impact asupra noastră este egală cu …

Fuga de iubire vine din răni trecute și nevindecate, care încă au un impact mult prea mare și prea prezent în viața noastră. Să lăsăm trecutul nevindecat ne sabotează prezentul și viitorul și nu ne permite să ne bucurăm de iubire, chiar dacă ne-o dorim. A venit într-o seară la mine torcând. Cerea iubire, dar […]