Relația de cuplu este, pentru mulți, o prioritate. Când nu funcționează, căutăm mereu soluții pentru a reface legătura și una dintre variantele alese ajunge să fie să facem un copil.

Când a face un copil devine o idee neproductivă?

Atunci când copilul este făcut cu scopul de a încătușa sau lega în lanțuri partenerul/a de noi.

Cele mai multe persoane care fac asta spun „fac un copil ca să se apropie soțul/soția de mine, ca să îi ofer o bucurie”, iar continuarea nerostită fiind „în speranța că așa mă va iubi din nou, mă va vedea din nou.”.

Care sunt problemele care pot să apară?

Relație este aproape încheiată, iar un copil o va încheia definitiv!

Oricine își imaginează că poate repara o relație stricată făcând un copil, se înșeală. Dacă relația nu este una plină de iubire, înțelegere și echilibrată deja, odată ce va veni copilul pe lume se va deteriora de tot! Mai ales dacă unul dintre parteneri nu și-a dorit cu adevărat să aibă această responsabilitate în viața sa.

Presiunea pe care o poate aduce un copil nedorit este puternică și în final, cineva va claca și se va face dispărut.

Copilul va suferi și ulterior poate chiar se va îmbolnăvi!

Copilul făcut cu intenția de a lega partenerul de noi este un copil care vine din start cu o povară enormă, greșită și disfuncțională. A îi insufla copilului această „resposabilitate” de a ne salva relația este unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care i le putem face.

Copilul vine, în felul acesta, cu misiunea de a salva relația părinților sau pe unul dintre aceștia. În acest fel, copilului nu i se va permite să își trăiască propria viață până ce nu își va „îndeplini destinul”.

Iar dacă planul eșuează, cel puțin unul dintre părinți va disprețui copilul (la nivel înconștient în majoritatea cazurilor) și îl va respinge, acesta devenind o amintire constantă a eșecului de a salva căsnicia. Prin toate aceste lucruri, copilul poate trăi niște emoții intense care, în timp, să ducă la afecțiuni și boli de natură psihosomatică.

Cel mai probabil se va încheia cu abuz, șantaj, infidelitate sau divorț.

Cele mai multe cazuri de acest fel ajung să se încheie prost. Pentru că partenerul „șantajat” printr-un copil se simte presat să fie sau să facă ceva ce nu își dorește, mai devreme sau mai târziu va claca. Din nevoia de a se elibera, va căuta consolare în afara relației, ori își va manifesta furia și revolta în familie.

Astfel, șansele sunt mari ca persoana respectivă să recurgă la abuzul fizic sau verbal orientat ori către copil, ori către soție sau chiar către ambii. Alteori, va recurge la infidelitate, șantaj, lucruri care, în cele mai multe cazuri, se termină cu un divorț greu.

Copilul va simți că nu este dorit, ci este doar o marionetă folosită pentru a atrage atenția partenerului.

Copilul nu își va găsi locul în familie ca și fiu/fiică a părinților, pentru că de fapt nu a fost adus pe lume cu această întenție. Mereu se va simți marginalizat, exclus, gelos pe unul dintre părinți și furios pe cel care îl folosește ca și marionetă.

Toate aceste lucruri pot duce la scăderea stimei de sine, dificultăți în a-și găsi propriul sens în viață, lipsă acută de afecțiune, tipare comportamentale agresive sau evitante sau chiar suicid.

Atenția este orientată pe reacția partenerului, nu pe copil.

Dacă scopul concepției copilului este de a atrage atenția partenerului și de a îi reînvia interesul față de propria persoană, nevoile copilului pot fi neglijate și omise.

Acest lucru poate naște în cel mic conflicte puternice de devalorizare, inadaptare, neacceptare de sine (dacă nici de părinți nu este acceptat, e evident ce poate simți copilul), poate avea senzația că este nedorit sau că este ceva greșit la el/ea.

Așadar, ignorarea sa se poate transforma în atașamente foarte puternice față de cei dragi sau într-o respingere radicală a familiei și a celorlalți.

Iar aceste 5 puncte sunt doar cele mai dese scenarii.

Evident, în funcție de cum sunt gestionate lucrurile totul poate urma un curs mult mai frumos și mai sănătos, atât pentru adulți cât și pentru copii.

În momentul în care decidem să aduce un copil pe lume, este de dorit să fim siguri de câteva lucruri:

Ne dorim amândoi acest copil? Îl facem din iubire?

Va avea condițiile emoționale potrivite pentru a se dezvolta armonios, într-un adult sănătos și echilibrat?

Pentru că, dacă nu, părerea mea este să mai așteptați, până când simțiți că va fi primit cu adevărat cu brațele deschise de proprii lui părinți.