
De ce iubirea nu este un proiect de remodelare a celuilalt?„Știu că are un suflet bun. Dacă mă iubește suficient, o să se schimbe.”Este una dintre frazele pe care le aud cel mai des în cabinet.Uneori este rostită de o femeie care speră că partenerul va deveni mai implicat emoțional. Alteori de un bărbat care este convins că partenera va deveni mai calmă, mai înțelegătoare sau mai puțin critică.

Există momente în care furia apare ca o izbucnire – rapidă, intensă, greu de oprit. Alteori, nu e atât de vizibilă, dar se simte în aer: o iritare constantă, o tensiune care nu dispare, răspunsuri scurte sau o retragere rece.

Poate ai avut, la un moment dat, acest gând: „De ce ajung mereu în relații în care nu primesc ce am nevoie?” Sau poate ai simțit acea atracție puternică față de un bărbat care, deși interesant, prezent în felul lui și uneori chiar afectuos, rămâne greu de atins emoțional. E acolo, dar nu pe deplin. Se apropie, dar nu suficient. Iar tu rămâi undeva între speranță și frustrare.

„De ce mi-e greu să vorbesc despre ce simt?”Este o întrebare care îmi este adresată des. E drept, atât de către femei cât și de bărbați. Procentual, însă, încă sunt mai mulți bărbați care îmi pun această întrebare.

Cum să iubești un bărbat închis emoțional fără să te pierziA iubi un bărbat emoțional închis poate fi o experiență, pe de o parte, frumoasă și profundă, iar pe de alta, obositoare și confuză.

Poate ți s-a întâmplat să simți că tu ai nevoie de mai multă apropiere, validare, mesaje, timp împreună, iar partenerul tău pare să aibă nevoie de pauze, spațiu, tăcere. Tu te apropii, el/ea se retrage. Cu cât tu ceri mai mult, cu atât celălalt se închide mai tare. Și, fără să vreți, intrați într-un dans obositor: unul urmărește, celălalt fuge.

Poate că, la suprafață, relația voastră pare „liniștită”. Nu sunt certuri mari, nu sunt scene, nu sunt uși trântite. Doar tăcere.Poate vorbiți despre lucruri practice – cine duce gunoiul, ce mâncați la cină, ce mai e de făcut – dar rareori despre ce simțiți cu adevărat. Și, deși aparent totul e calm, în interiorul tău există o senzație difuză de distanță, de singurătate în doi.

entru mulți bărbați, ideile de tipul „Trebuie să reușesc.”, „Nu am voie să greșesc.”, „Dacă nu performez, nu valorez suficient.” nu sunt doar gânduri trecătoare, ci un fundal constant al vieții interioare.Perfecționismul masculin nu apare din vanitate, ci dintr-o combinație dureroasă de presiune socială, frică de eșec și convingerea că valoarea personală este direct proporțională cu reușita.

Nu știi exact cum a început, dar știi sigur cum se termină. Poate recunoști această senzație de la fiecare ceartă?Aceeași temă, aceleași replici, aceeași tensiune. Poate e vorba despre timp petrecut împreună, bani, responsabilități în casă, gelozie sau felul în care comunicați. Și, deși promiteți că „data viitoare o să fie diferit”, conflictul revine ca un refren cunoscut.

„Eu doar spun adevărul.”, „Dacă nu-ți spun eu, cine să-ți spună?”, „Nu te critic, te ajut.”Sunt fraze rostite des în relații. Și da, de multe ori, intenția din spatele lor este bună: vrem să fim sinceri, să ne fie mai bine împreună, să corectăm ceva ce ne doare. Doar că adevărul spus fără grijă poate răni mai mult decât o minciună spusă cu menajamente. Sigur, nu încurajez sub nicio formă minciuna. Vreau doar să subliniez, în psihologia relațiilor, felul în care comunicăm contează la fel de mult ca ceea ce comunicăm.

Pentru mulți bărbați cu atașament evitant, aceste afirmații nu sunt aroganță sau lipsă de iubire, ci strategii de protecție. La suprafață pot părea reci, distanți sau greu de atins emoțional. În profunzime, însă, există adesea o lume interioară plină de dorință de conectare, dar și de teamă de apropiere. Atașamentul evitant nu înseamnă lipsă de emoții – înseamnă emoții ținute sub cheie.

Atașamentul anxios este unul dintre cele mai frecvente stiluri de atașament întâlnite în relațiile adulte și, adesea, unul dintre cele mai dureroase. Nu pentru că persoana care îl trăiește „iubește prea mult”, ci pentru că iubește cu o teamă constantă de pierdere, respingere sau abandon.

Există un paradox despre care se vorbește prea puțin: uneori, nu lipsa de inteligență sau de resurse emoționale ține o persoană într-o relație toxică, ci exact opusul. Claritatea mentală, empatia, capacitatea de analiză și responsabilitatea emoțională pot deveni, în anumite contexte, capcane invizibile.

Bărbații sunt creaturi simple - mit sau realitate?Expresia „bărbații sunt creaturi simple” este rostită des, uneori cu un zâmbet indulgent, alteori cu frustrare sau ironie. Ea sugerează că bărbații ar avea nevoi puține, așteptări joase și o viață emoțională mai săracă decât a femeilor. Dar cât adevăr este în această idee și cât este, de fapt, un mit care ne încurcă relațiile?

De multe ori credem că ne alegem partenerul „rațional”, pe baza compatibilității, a valorilor comune sau a chimiei dintre noi. Și totuși, dacă ne uităm cu sinceritate la istoria relațiilor noastre, observăm că anumite tipare se repetă. Aceleași dinamici, aceleași roluri, aceleași speranțe și, uneori, aceleași dezamăgiri.

De la așteptări nespuse la o comunicare autentică pentru relații mai puternice.Ai simțit vreodată frustrarea adâncă atunci când partenerul tău pare să nu "înțeleagă" ce vrei sau ce simți, chiar și atunci când nu ai spus nimic? Acea voce interioară care șoptește: "Dacă m-ar iubi cu adevărat, ar ști..."

În spațiul public, un power couple este adesea asociat cu succesul vizibil: cariere strălucitoare, statut social, proiecte impresionante. Și totuși, dincolo de ceea ce se vede la suprafață, relațiile care au cu adevărat impact sunt susținute de o fundație psihologică solidă, construită în timp, prin efort conștient, vulnerabilitate și maturitate emoțională.

De câte ori ți s-a spus că ești egoistă doar pentru că ai ales să spui „nu”?

Comunicarea asertivă – cheia pentru a fi auzit fără să rănești Câți dintre noi n-am simțit, la un moment dat, că nu suntem cu adevărat ascultați? Că ne exprimăm durerea sau frustrarea, dar celălalt pare să audă cu totul altceva? Sau poate, din teamă de conflict, tăcem. Până când izbucnim. Comunicarea – în special cea […]

Încrederea pierdută: De ce se rupe și cum o reconstruim pas cu pas. Încrederea este temelia oricărei relații sănătoase. Ea creează acel sentiment profund de siguranță care ne permite să fim vulnerabili, autentici și conectați cu partenerul nostru. Dar ce se întâmplă atunci când încrederea se rupe? Poate fi refăcută? Cum ne vindecăm – ca […]

Filtrele prin care iubim (sau ratăm iubirea) sunt cele care decid ce realitate vedem. Precum, desigur, cum suntem văzuți.

Cum recunoști ce e cu adevărat important după o despărțire? Mai ești cu mine? Dacă da, dă-mi voie să-ți pun o întrebare profundă, dar necesară: de ce îți dorești să atragi înapoi o persoană care a ales să plece? Sau pe care tu ai ales să o lași în urmă? Într-un moment de vulnerabilitate, e […]

Într-o lume în care suntem mereu conectați, disponibili și supuși așteptărilor celor din jur, rolul limitelor devine esențial. Ba mai mult, devine o adevărată artă.Poate ai simțit de multe ori că te epuizezi emoțional, că îți este greu să spui „nu” sau că relațiile tale devin copleșitoare.

Cum construiești încredere într-o relație? Sunt sigură că te-ai întrebat sau ai fost întrebat măcar o dată în viață acest lucru. Încrederea este fundamentul oricărei relații sănătoase și durabile.Este acea bază solidă pe care se construiesc momentele frumoase, comunicarea deschisă și intimitatea profundă. Dar cum poți să construiești încredere într-o relație?

Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să fii într-o relație în care să nu comunici nimic cu partenerul? Sau poate știi pe cineva care are o astfel de relație? Poate ai trăit-o pe propria piele?

„Nu” un cuvânt atât de mic cu atât de multă putere. Conține o forță invizibilă care-l face să fie perceput ca excesiv de opresiv sau chiar ca un cuvânt jignitor. Suntem adesea învățați că să spunem „nu” este un lucru negativ, că îi rănește pe cei din jurul nostru și ne face să pierdem oportunități […]

Stabilirea limitelor în relație pentru armonie în cuplu este unul dintre ingredientele cheie care contribuie la succesul unei relații.S-ar putea ca atunci când auzi cuvântul „limită” să-ți imaginezi pereți înalți care te despart de alți oameni. Într-un fel, așa este. Dar limitele nu sunt neapărat un lucru rău. De fapt, ele sunt un ingredient important în relații sănătoase și echilibrate.

Este important să înțelegem ce nevoi și valori avem în relația de cuplu. Nevoile și valorile noastre, joacă un rol extrem de important.Primul pas este să înțelegem de ce și cât contează să ne cunoaștem propriile nevoi, fie că-i nevoie de spațiu, de liniște, de a fi respectat, de a primi de la partener un anumit tip de reacție când îi împărtășesc ceva, etc.

Cum îmbunătățim comunicarea în cuplu? Cum să comunicăm eficient și să ne conectăm mai ușor cu partenerul nostru?Fiind unul dintre aspectele importante, deprinderea artei de a comunica în cuplu este - sau ar fi bine să fie - o prioritate.

Rolul comunicării în relațiile sănătoase determină în mod direct gradul de intimitate, stabilitate și siguranță trăit de parteneri.Cu toții tânjim după conexiune, este în firea umană. O căutăm în familie și printre prieteni și când nu o facem, ne simțim izolați și neînțeleși. Iar asta ne face să lăsăm emoțiile negative să conducă la certuri sau, mai rău, să încetăm să mai comunicăm.Comunicarea este una dintre cele mai importante abilități din viață.

Importanța comunității este dată de construirea de conexiuni spirituale puternice.Suntem ființe sociale, iar nevoia de a aparține este adânc înrădăcinată în natura noastră. De aceea, de la începuturile timpurilor, ne-am creat propriile comunități.Astăzi, comunități importante continuă să se formeze în jurul diferitelor interese comune - grupuri religioase sau spirituale, asociații profesionale, cartiere, grupuri de voluntari sau cluburi sportive.

Dragă femeie, să te accepți pe tine așa cum ești, să fii mulțumită de cine ești, nu înseamnă să te complaci într-o stare de pasivitate sau resemnare. În schimb, înseamnă să ai curajul să te vezi exact așa cum ești acum – suficient de bună, atât cu calitățile tale, cât și cu defecte.Teama asta de a nu fi suficient de bună se poate manifesta diferit pentru fiecare dintre noi și vine din surse diferite, în funcție de contextul din care venim.Care pot fi câteva motive pentru care ajungi să simți că nu ești suficient de bună?

Tema prințului pe un cal alb este una extrem de evidentă și îndelung analizată de specialiști atât în literatură, cât și în psihologie.Mai subtilă decât aceasta – dezbătută mai degrabă în ultimul deceniu – este tema prințesei pe un cal alb.Sigur, în cazul ăsta calul este metaforic, dar profilul personajului este pe același calapod: ea îl salvează pe el.Și nu sunt chiar puține poveștile care au un astfel de personaj feminin, dar poate cea mai evidentă este Frumoasa și bestia. Știi povestea.

În ciuda tuturor romanelor din istoria literaturii în care iubirea este prezentată ca suferință, ea, în esență, nu este așa. Ceea ce doare este altceva, nicidecum iubirea.Astfel, pe același principiu, nu iubirea în sine devine grea, ci contextele în care vrem să o manifestăm. Când intervine viața cu tot felul de provocări - nevoi neîmplinite, lucrurile de zi cu zi de care ne lăsăm distrași (task-uri, dus gunoiul, făcut curățenie, stres la locul de muncă, poate copii cu cerințele specifice sau boli) ajungem să nu mai băgăm în seamă sentimentul.În esență nu devine realmente greu să iubim, ci pur și simplu începem să pierdem din vedere tot ceea ce simțim față de cineva sau chiar față de noi înșine. Și, am remarcat în experiența profesională, cel puțin patru situații în care uităm că ne iubim.

Când te gândești la relația ideală cum te vezi: față în față și ochi în ochi cu partenerul tău sau umăr la umăr cu el și cu ochii spre același orizont?E adevărat că ambele sunt benefice în funcție de context, dar echilibrul între cele două va da sens relației.Dacă stăm prea mult timp față în față ne blocăm orizontul unul altuia, ne limităm creșterea, iar dacă stăm prea mult umăr la umăr uităm unul de celălalt.Ce face o relatie de cuplu de succes este găsirea echilibrului dintre a privi în aceeași direcție și a privi unul către celălalt.

Infidelitatea în cuplu este unul dintre subiectele dificile de depășit și prelucrat.Când o relație a fost zdruncinată, afectată, e greu să pretindem că aceasta va reveni la „normal” ca prin minune, fără nicio contribuție și străduință din partea ambilor parteneri.„Iartă-mă, promit că nu mai fac” de cele mai multe ori nu este de ajuns, cu atât mai mult cu cât această promisiune nu este susținută și de un interes real de a lucra asupra relației și de a schimba anumite atitudini și comportamente.Când încă putem preveni?

Infidelitatea în cuplu este un subiect sensibil pentru mulți.Adulterul a existat de când s-a înființat căsătoria și la fel și tabuul împotriva lui. De fapt, infidelitatea are o tenacitate pe care căsătoria o poate doar invidia.Contrar a ceea ce se crede, aventurile sunt prea puțin legate de sex și mai mult legate de dorință: dorința de atenție, de a ne simți speciali, de a ne simți importanți, de a valida faptul că încă mai putem, că mai suntem atrăgători, s.a.m.d.Așadar, cum ajungem în punctul critic?

De ce ne certăm, de fapt? O prietenă are o vorbă cu care reușește să scoată multă lume din pepeni: „Suntem diferiți și ce bine că e așa.” Și asta pentru că de cele mai multe ori „a fi diferiți” este perceput ca un generator de conflict.Eu cred că tocmai faptul că suntem diferiți ne ajută să creștem, să ne lărgim orizontul. Cu cât suntem dispuși mai mult să înțelegem acea parte diferită din ceilalți, cu atât devenim noi mai complecși, mai flexibili și mai adaptabili. Sigur, e important să și vrem asta.

Parenting este un cuvânt tot mai des întâlnit. În terapie există un stereotip care spune că toate problemele unei persoane vor fi puse pe seama părinților. Și chiar nu este mereu cazul.Nu putem nega nici ceea ce spun zeci de ani de cercetare psihologică despre faptul că abordarea parentală poate influența modul în care un adult abordează relațiile, provocările și oportunitățile.Asta nu înseamnă că un adult nu se poate schimba, la fel cu nici un părinte nu e musai să rămână la fel.

Iubirea este, într-o formă sau alta, motivul tuturor acțiunilor noastre în viață. Prin iubire sperăm să ne satisfacem nevoi vitale: de admirație, grijă, susținere, apartenență, desăvârșire.Terapia de cuplu are exact scopul acesta, de a ne face conștienți de nevoile noastre în relația și a ști cum să le cerem și să ni le împlinim reciproc.Chiar dacă știm prea bine ce vrem, ne poticnim în a găsi și menține relația de cuplu sănătoasă, într-o lume care ne facilitează numeroase legături amoroase.Vestea bună este că barierele și problemele apărute odată ce cuplul s-a format, pot fi înțelese, diminuate și eventual dizolvate prin terapia de cuplu.

Chiar dacă i-am dat ca denumire un termen ce pare că nu are corespondent în română, bullying-ul nu este ceva chiar nou. Sunt convinsă că dacă ne gândim la situații din istorie în care oamenii, indiferent de vârstă, au fost batjocoriți, ne dăm seama că e cam același lucru. Este mai vizibil în timpurile noastre, e adevărat, și a căpătat valențe noi pentru că vine la pachet cu libertatea de exprimare.nd auzim termenul de bullying, primul instinct este să ne gândim la un copil sau o gașcă de copii care se iau, mai mult sau mai puțin agresiv, de alt copil. De obicei, copiii „cool” se iau de cei retrași, timizi, nesiguri.

Câți dintre noi n-am auzit asta crescând? Majoritatea copiilor încă o aud. Este o replica ce se perpetuează până în ziua de azi, ca un ecou care se propagă, sigur și precis. Vine din urmă cu foarte mulți ani și a trecut ca o moștenire, de la o generație la alta.Unii au refuzat această moștenire, în timp ce alții au ales să și-o asume, dar și să o paseze mai departe.Ce se întâmplă atunci când ni se interzice să plângem?

Fidelitatea este o alegere, pe care o facem în mod conștient și asumat. Sănătatea și longevitatea relației de cuplu țin de această alegere.Recent am fost pusă în situația de a observa două cupluri care și-au sărbătorit 20 și respectiv 27 de ani de căsnicie. Întrebarea a fost aceeași în ambele cazuri:Cum ați făcut să ajungeți la o astfel de realizare? – pentru generațiile mai tinere, acest lucru pare o realizare ușor imposibil de atins.

Femeile puternice și independete sperie bărbații. Ce înseamnă de fapt că o femeie este puternică și ce fel de relație poate avea ea?Trăim într-o societate în care regulile care se aplicau acum câteva sute de ani sunt complet depășite.Din acest motiv, cred că este cazul să ne redefinim modul în care privim femeile și bărbații, precum și dinamica din relațiile de cuplu.Ca femei, cred că am evoluat mult din perioada în care eram constant abuzate, terorizate sau limitate complet în mișcări și puterea de exprimare de sine. Pe de altă parte, consider că multe am exagerat și am uitat să fim femei.

Când societatea sau familia spun: „căsătorește-te”, ce ne rămâne de făcut?Cu cât te apropii mai mult de vârsta de 30 de ani, cu atât auzi mai des întrebarea „și, când te căsătorești?”.Dacă nu ești într-o relație, e chiar comic să auzi asta, după părerea mea. Nu văd cum ar putea răspunde cineva la o astfel de întrebare, nefiind într-o relație sau, în orice caz, nu într-una serioasă și stabilă.Mai amuzant este că dacă ești totuși ...

Cultura acceptării necondiționate ne va ajuta să înflorim ca oameni și ca societate.Oamenii se află mereu la locul și momentul potrivite.Orice așteptări avem despre noi sau despre ceilalți sunt doar iluzii despre ce credeam că AR TREBUI să se întâmple.Construim filme despre viitor, despre comportamentul sau rezultatele pe care ar trebui să le aibă ceilalți dar sunt de fapt proiecțiile noastre - ce ne-am dori noi să fim, să avem sau să devenim (sau ce vrem ca ceilalți să devină pentru ca noi să putem fi fericiți).

Îmbrățișările, ca și dansul, sunt un mod subtil dar puternic de a ne cunoaște între noi, de a ne conecta unii cu ceilalți la un nivel mult mai profund și autentic decât prin ceea ce spunem verbal.Atunci când ne cuprinde cineva cu brațele, putem simți cât de confortabil îi este să se manifeste în intimitate și în vulnerabilitate.Putem simți cât de rigid sau tensionat este, la fel cum putem simți cât de relaxat și detașat își dă voie să fie. Putem simți dacă este o persoană autoritară și rece sau dacă este una caldă și blândă.Atât de multe lucruri, într-un timp atât de scurt - dintr-o simplă îmbrățișare.

Multe persoane sunt confuze în privința relației de cuplu sau chiar a iubirii însăși.Cu toate aceste dezechilibre în dezvoltarea unei persoane, puși în fața vieții adulte, cu dorința de a ne găsi „perechea” ne trezim cu mai multe întrebări decât răspunsuri.

Cele mai bune rezultate le obținem singuri sau lucrând împreună? Deși singuri putem face multe, excelența o obținem lucrând împreună.În terapie, în viață, în relații sau în business, cel mai mare succes îl atingem atunci când lucrăm în echipă cu ceilalți.Încrederea, spirijinul, iubirea sau energia întregii echipe ne duce mult mai departe în viață decât am putea vreodată să ajungem singuri.

Intimitatea fără vulnerabilitate nu există. Doar vulnerabilitatea autentică ne poate duce către intimitate și apropiere.Mulți pretind că își doresc să ajungă la un anumit nivel de intimitate, de apropiere față de un potențial partener, însă nu mulți sunt cei care sunt cu adevărat dispuși să facă ceea ce este necesar pentru a le obține.

Ne atașăm cu ardoare de suferință atunci când este tot ce știm.Din cauza asta, fericirea ne sperie și devine o amenințare. Ce rămâne de făcut?

Unele persoane ajung într-un punct în care ar face orice ca să-și salveze relația.Astfel, sarcina devine o metodă folosită în ideea de reapropiere.Problemele care se pot naște dintr-o astfel de decizie sunt infidelitatea, abuzul sau chiar divorțul.

Foarte multe persoane se plâng de partenerii lor și îi acuză pentru suferința lor.Ceea ce puțini realizează este că suferința este cauzată de ceva mai profund, care stă în spatele deciziilor pe care le-au luat.

Am vorbit la un moment dat despre depresia la copii și despre impactul pe care îl poate avea divorțul asupra lor.Astăzi vorbesc din perspectiva copilului trecut prin divorțul propriilor părinți și din cea a specialistului, care s-a format în această direcție. Fiecare cunoaștem...

Care sunt semnele, cauzele și ce putem face atunci când copilul are nevoie de suportul nostru?Și mai mult, ce determină de fapt depresia la copii și cum putem preveni apariția acesteia?

Puterea vulnerabilității este de a crea relații trainice, puternice și sănătoase, care ne permit să trăim în bucurie și armonie cu cei dragi A fi puternic nu însemnă să nu ai slăbiciuni, ci să ai capacitatea de a ți le vedea și de a le folosi în beneficiul tău. Puterea vine din curajul de a […]

Replica „are potențial” când vine vorba despre relații este una dintre cele mai periculoase. Nevoia de control ne ține departe de propria fericire! Recunosc, poate fi plăcut să ai lucrurile sub control, să știi cum se vor desfășura, că nu vor fi surprize neplăcute și că totul se așează așa cum îți dorești tu. Această […]

Între iubire și frică stă, de obicei, o linie fină. Frica, orgoliul, rănile nevindecate, mândria și egoismul transformă orice șansă de a te bucura de ceva frumos într-un chin. Astfel, ajungem la tipare de sabotaj și autosabotaj care ne fac să părăsim mult prea devreme o relație. Încet, se strecoară ego-ul care începe întrecerea: Am […]