Comunicarea asertivă – cheia pentru a fi auzit fără să rănești

Câți dintre noi n-am simțit, la un moment dat, că nu suntem cu adevărat ascultați? Că ne exprimăm durerea sau frustrarea, dar celălalt pare să audă cu totul altceva? Sau poate, din teamă de conflict, tăcem. Până când izbucnim.

Comunicarea – în special cea din relațiile apropiate – este una dintre cele mai mari provocări emoționale. Iar comunicarea asertivă este, poate, cea mai valoroasă unealtă pe care o putem învăța pentru a ne exprima sincer, fără să rănim.

Acest articol te va ajuta să înțelegi tipurile de comunicare, cum arată o exprimare asertivă și unde greșim adesea când încercăm să fim „buni comunicatori”. Este scris pentru tine – fie că ești femeie sau bărbat, partener de cuplu, părinte sau profesionist – pentru că toți avem nevoie să fim auziți. Și să știm cum să ascultăm.

Tipurile de comunicare: ce facem când nu reușim să fim sinceri fără a răni

Îți propun să pornim de la o întrebare simplă: Cum comunici când te doare ceva?

Specialiștii în psihologie relațională vorbesc despre trei stiluri de comunicare:

1. Comunicarea pasivă

Este acel mod de a te retrage din conflict, de a evita să spui ce simți, ce vrei, ce te doare. Spui „nu e nimic”, deși în interior e o furtună. Nu spui ce te deranjează, poate din teamă, poate pentru că ți se pare inutil.
Dar asta nu înseamnă că emoția dispare. Se adună, se acumulează… până într-o zi când „răbufnești”. Și din pasiv devii – brusc – agresiv.

Ex: „Nu am zis nimic luni întregi că vine târziu acasă, dar într-o seară am explodat și i-am spus că nu mai suport, că nu-i pasă, că nu mă mai iubește…”

2. Comunicarea pasiv-agresivă

Aici e acel „te înțep”, dar subtil. Nu îți spun direct ce mă doare, dar îți arăt prin ironii, sarcasm, tăceri reci sau remarci usturătoare. Te fac să te simți vinovat, dar nu deschid niciodată discuția sincer.

Ex: „Bravo, ai ajuns mai devreme decât de obicei. Doar 30 de minute întârziere azi.”
Sau: „Lasă, nu contează. Sunt obișnuit(ă) să fiu pe ultimul loc.”

3. Comunicarea asertivă

Este forma de exprimare sinceră, clară și respectuoasă, în care îți spui trăirile și nevoile fără să ataci, fără să dramatizezi, fără să manipulezi.

Ex: „Mă simt neglijat(ă) atunci când întârzii constant. Am nevoie să știu că timpul petrecut împreună contează și pentru tine.”

Comunicarea asertivă vine dintr-un loc de vulnerabilitate matură – nu de slăbiciune, ci de curaj. Curajul de a spune: Asta sunt, asta simt. Și am nevoie de tine pentru ca relația noastră să fie mai sănătoasă.

Cum se exprimă asertiv o nevoie reală

Să luăm un exemplu foarte frecvent în cuplu:

 „Tu nu mă asculți niciodată!” – un reproș clasic, pasiv-agresiv.

Cum îl transformăm într-un mesaj asertiv?

 „Simt că nu sunt ascultat(ă) când vorbesc despre lucruri importante pentru mine. Aș avea nevoie să verificăm împreună dacă ceea ce spun e clar și dacă mă înțelegi.”

Sau:

 „Mi-aș dori să-mi spui ce ai înțeles din ce am spus, ca să știu că am reușit să mă exprim clar. E important pentru mine să fiu înțeles(ă).”

Cu alte cuvinte, la modul general, formula de bază pentru comunicare asertivă este: „Eu simt… atunci când… și am nevoie de…”. Exprimarea se bazează pe propriile trăiri și nevoi personale, nu pe judecarea celuilalt.

Cele mai frecvente greșeli când încercăm să fim asertivi

Chiar și cu cele mai bune intenții, uneori comunicarea noastră deraiază. Iată trei capcane frecvente:

1. Vorbim despre celălalt, nu despre noi

Transformă „Tu ești insensibil.” în „Mă simt rănit(ă) când nu primesc un răspuns la mesajele mele. Mă face să simt că nu sunt important(ă).”

Psihologii subliniază importanța de a vorbi despre comportamente, nu despre identitatea persoanei. A spune „ai ridicat tonul și m-am simțit atacat(ă)” este diferit de „ești agresiv(ă)”.

2. Ne victimizăm

Transformă „Mie mi se întâmplă mereu asta. Nimeni nu mă înțelege.” în „Îmi dau seama că trăiesc un tipar care mă face să simt că nu sunt auzit(ă). Aș vrea să ne uităm împreună la ce putem face diferit.”

Asertivitatea nu înseamnă dramatizare, ci responsabilitate pentru propriile emoții.

3. Presupunem intențiile celuilalt

Transformă „Tu ai vrut să mă rănești.” în „Comportamentul tău m-a durut. Îmi poți spune care a fost intenția ta?”

Această ultimă întrebare deschide spațiul dialogului și previne multe conflicte inutile.

Ce spune știința despre comunicarea asertivă?

Studiile arată că persoanele care comunică asertiv au relații mai sănătoase, o stimă de sine mai ridicată și o capacitate mai bună de autoreglare emoțională. (Speed, Goldstein & Goldfried, 2017)

În cupluri, comunicarea asertivă este asociată cu:

• niveluri mai scăzute de conflict
• creșterea satisfacției emoționale
• rezolvarea mai eficientă a problemelor

Conform cercetătorilor – Gottman (1999) – cuplurile care reușesc să își exprime nevoile clar, fără critică sau dispreț, au șanse mult mai mari să rămână împreună pe termen lung.

Asertivitatea în viața reală: un exercițiu pentru tine și partenerul tău

Ia o situație recentă în care te-ai simțit rănit(ă) sau neînțeles(easă). Scrie ce ai simțit, ce ai avut nevoie și cum ai reacționat.
Apoi, reformulează într-un mesaj asertiv:

„Când… (situația), eu am simțit… pentru că am nevoie de…”
„Aș vrea să știu cum a fost pentru tine și ce ai avut în intenție.”

Acest simplu exercițiu poate schimba complet dinamica unei relații. În loc de acuzații, creezi un spațiu de înțelegere și colaborare.

Ascultă, spune, învață

Comunicarea asertivă nu este un talent nativ, ci o abilitate care se învață. E nevoie de conștientizare, exercițiu și, mai ales, curajul de a te arăta așa cum ești.

Este un proces. Dar unul care merită. Pentru că atunci când învățăm să vorbim sincer, cu respect – și să ascultăm la fel – relațiile noastre devin mai sigure, mai autentice, mai vii.