Bine ai revenit la discuția despre Echipa Interioară și contribuția cu care a venit Virginia Satir, în construirea abordării NLP. Dacă nu știi despre ce vorbesc, citește și articolul „Fiecare dispunem de o întreagă echipă” pentru a avea o privire de ansamblu asupra ideii.

      Bun, începem?

      Menționam în articolul trecut că avem o echipă interioară care se manifestă sub forma a 8 voci diferite: criticul, creatorul de scuze, îngrijotarul, protectorul, victima, negativistul, persecutorul, observatorul. În NLP, a fost folosit pentru direcționarea percepției către setarea și atingerea obiectivelor raportat la convingerile și limitările interioare și exterioare.

      Ce ne ajută să descoperim, despre noi înșine, fiecare dintre aceste voci?

      Criticul

Vocea criticului din noi vine cu toate convingerile limitative pe care le avem despre, practic, orice aspect al vieții noastre. Capacitățile personale, meritele, părerea celorlalți, absolut tot. Mult din dialogul lui vine din cee ace ni s-a spus când eram mici, ce am văzut sau, unele dintre ele, din experiențele care ne-au marcat ulterior în viața noastră.

      Partea distructivă a vocii:

Ne ceartă constant, ne limitează sau chiar oprește mișcările și nu ne permite să acționăm sub nici o formă. Este vocea din noi care ne critică mereu, ne spune cât de incapabili, proști, urâți sau demni de milă suntem. Este partea din noi care ne repetă toate motivele pentru care nu merităm să avem succes, să fim fericiți, să fim iubiți sau apreciați. Per ansamblu, este partea din noi care discreditează orice capacitate, abilitate sau talent, lăsându-ne impresia că nu suntem buni de nimic.

      Darul vocii:

Ne arată fix lucrurile de mai sus care, dacă le ascultăm detașat, ne ajută ENORM! Cum așa? Fiecare gând de genul „nu meriți să te bucuri de o relație fericită” sau „cine te crezi tu să îți deschizi o afacere, nu vezi ce prost/proastă ești?” este de fapt o manifestare a ceva ce ni s-a spus sau ne-am spus noi înșine.

Iar darul, în cazul acesta, este că vocea criticului ne arată EXACT care ne sunt limitările, blocajele și convingerile care ne trag înapoi. E ca și când ar spune „uită-te aici, aici ai nevoie să schimbi dacă vrei să ai succes, să fii fericit, să fii realizat etc”. Este unul dintre darurile minunate pe care ni le poate oferi! Să știm ce ne blochează, ca să știm ce este nevoie să dăm din drum și apoi să înaintăm cu fruntea sus.

      Creatorul de scuze

Această voce vine cu atitudinea copilului mereu certat, care refuză să își asume resposabilitatea. Este partea din noi care nu se simte capabilă de nimic și își ascunde propriile frici sub umbra scuzelor. Cea care spune că nu merităm, că noi nu știm cum, că noi suntem sau nu suntem prea ceva, parcă sub formă de confirmare a spuselor criticului.

      Partea distructivă a vocii:

Va găsi mereu motive pentru care să nu acționeze sau să-și asume vreun fel de resposabilitate. Ne limitează progresul, ascunzându-se după scuze și ne poate convinge că noi nu avem cunoștințele, abilitățile sau resursele necesare. Ceilalți pot, dar noi suntem prea într-un fel sau, dimpotrivă, insuficient de cumva pentru a reuși. În final, își atinge scopul – ne face să renunțăm, să ne simțim demotivați și chiar să nu mai începem nimic.

      Darul vocii:

Ne scoate în evidență toate lucrurile pe care suntem dispuși să le acceptăm despre noi, care ne sunt reproșate de alții. Ne arată cât ne-am asumat din ceea ce spun ceilalți despre cine suntem. Ne poate învăța despre gradul la care le-am permis celorlalți să ne definească și cât de mult ne-am îndepărtat de cine suntem cu adevărat.

Unul dintre cele mai puternice lucruri cred că este dovada lipsei de asumări. Consider că ne ajută să vedem când nu suntem dispuși să acceptăm un adevăr și să ne asumăm deciziile și acțiunile. Ori, dacă ne dăm voie să vedem asta, chiar dacă nu suntem dispuși să îi dăm înainte, măcar putem fi autentici admițând că nu suntem dispuși să continuăm.

Acest gest singur duce la maturizare, echilibru și o creștere personală foarte mare. Pentru că, de fapt, este o asumare a neasumării. Și un exercițiu prin care învățăm cum să ne asumăm deciziile. Amuzant, nu?

      Îngrijoratul

Vocea îngrijoratului este de fapt vocea fricilor noastre. Atunci când ne vorbește, ne spune totul despre ce ne sperie, ce ne îngrijorează și ce motive avem să fim temători – fie ele reale sau nu.

      Partea distructivă a vocii:

Ne poate tăia aripile și accentua fricile mult mai mult decât este cazul. Nu este o voce care conține și o parte rațională, deci orice frică percepe, o va lua de bună și va face tot posibilul să o accentueze până când își atinge obiectivul – să ne împiedice să facem ce ne propunem.

Drept urmare, putem amâna foarte multe, renunța la lucruri importante, evita discuții cu cei apropiați sau cu șeful și, practic, putem ajunge să ne amânăm avansarea în viață și profesie. „Buba” cea mai mare este că, dacă îi dăm putere asupra noastră, toate acele temeri ne pot afecta fizic și psihic, ajungând chiar până în punctul în care să avem atacuri de panică sau stări de rău.

      Darul vocii:

Ca și în cazul creatorului de scuze, ne ajută să ne dăm seama de ce lucruri ne temem și să analizăm, atunci când ne detașăm să privim cât de reale sunt sau nu fricile pe care ni le spune. O altă parte bună este că ne ajută să luăm decizii în cunoștință de cauză, diminuând riscurile de a pierde sau de a fi răniți, fizic sau emoțional. Vocea, în sine, este una foarte benefică, dacă alegem să o folosim astfel. Prin ceea ce scoate ea din noi, ne arată toate lucrurile la care putem lucra, toate posibilele pierdici sau riscuri și să facem cele mai bune alegeri asumați și conștienți.

      Protectorul

Vocea protectorului, cunoscută și ca vocea salvatorului, este cea care spune că este important să îi salvăm pe alții, iar că noi mai putem aștepta. Deși, în fața propriilor discursuri interioare, ne poate salva, dacă este orientată către alții, ne lasă în planul doi. Sau trei. Sau chiar pe ultimul plan.

      Partea distructivă a vocii:

Ne va împinge constant să ne neglijăm propriile nevoi și vise, șoptindu-ne în ureche că este altruist și frumos să ne asigurăm că alții au ceea ce le trebuie. Ne taie din elan și ne oprește de fiecare dată când aude un strigăt de ajutor. Prin asta, ajungem să tot amânăm realizarea propriilor vise, în favoarea visului altcuiva. „După ce ajut pe X, o să mă pot ocupa și de mine. La mine nu arde așa de rău, eu mai pot aștepta.”

Și pornind de la acest discurs interior, practic este un creator de scuze altruist, care îi pune pe alții înainte, vrând de fapt să câștige respectul, iubirea și aprecierea celorlalți. Practic, mai degrabă decât altruist, aș spune că este martirul din noi care se sacrifică pentru „binele suprem”.

      Darul vocii:

Ne ajută să prioritizăm și nevoile celorlalți, atunci când sunt cu adevărat mai importante decât ale noastre. De fapt, ne ajută să le vedem și să ne dăm seama când este cazul să intervenim pentru altcineva. Un alt plus este că ne mai calmează toată autojudecata și autocritica pe care le nasc atât criticul, cât și alte voci interioare.

Dacă îi permitem, în cele din urmă, beneficiul suprem este că ne ajută să ne dezvoltăm compasiunea și empatia, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți.

      Pentru că deja am scris mult dintr-un singur foc și ți-am dat multe de procesat, iau o pauză acum și revin săptămâna viitoare cu următoarele 4 voci interioare.

Până atunci, dacă te regăsești în oricare dintre ele, dacă te simți blocat cu una dintre acestea pe cap și nu știi cum să „o dai mai încet”, poți să mă suni și să te programezi la o ședință de terapie.

Iar, dacă vrei să aprofundezi și să intri în detalii, să experimentezi ce înseamnă să lucrezi cu echipa interioară, pentru propriile tale vise, te aștept la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ.

Ți-a plăcut articolul?

Îți recomand alte trei articole, care se completează frumos cu acesta.

• FIECARE DISPUNEM DE O ÎNTREAGĂ ECHIPĂ
• GESTIONAREA ECHIPELOR – 5 TIPURI DE COMUNICATORI (1)
• GESTIONAREA ECHIPELOR – 5 TIPURI DE COMUNICATORI (2)