Vestea bună este că suntem unici, deci diferiți. Vestea proastă este că suntem unici, deci diferiți. ? 

Ca să împăcăm cu succes cele două vești, e important să ne înțelegem manifestările, modalitațile de comunicare și interacțiune, pentru că în anumite puncte ele se suprapun cu ale celorlalți, iar în altele se ciocnesc.

Am vorbit în articolul de data trecută despre cele 8 voci interioare și cum le manifestăm. Fiecare dintre noi este, de fapt, un amestec al acestora, cu una sau două dintre ele predominante.

Asta se traduce în 5 tipuri de comunicatori pe care i-a definit tot Virginia Satir. Hai să descoperim care sunt și să îi înțelegem, pentru a gestiona mult mai eficient relațiile cu cei din jur, cu echipele din care facem parte.

1. Acuzatorul (dominatorul)

Manifestare

Este o persoană care – așa cum îi spune și numele – acuză, învinuiește, pretinde. Are o atitudine dictatorială și se impune cu agresivitate și superioritate. Simte că este cel mai puternic, atotștiutor și chiar amenință dacă vede că cineva nu vrea să facă ca el sau nu-l ia în seamă.

Din punct de vedere somatic este încordat, adoptă o postură corporală care arată dominanță: cu degetul arătător întins spre alții, aplecat în față, cu mâinile în șold, de cele mai multe ori.

Vocea e dură, fermă, poate avea o tonalitate ridicată, ajunge chiar să țipe. Respiră foarte sacadat de cele mai multe ori și superficial tocmai pentru că e ocupat să certe pe cineva. Uneori chiar își oprește procesul de inspir-expir pentru că turuie.

Reacția celorlalți la Acuzatori

Cei din preajma lui îl vor trata cu un respect forțat, mai degraba sub formă de submisivitate, cu frică, răceală, respingere, furie, poate chiar vinovăție.

Trăirea celor care interacționează cu un Acuzator

Oamenii care au de-a face cu un Acuzator pot ajunge să ridice vocea la rândul lor, să devină defensivi, să aibă un sentiment de luptă pentru putere, egalitate. Chiar pot deveni la rândul lor agresivi, se pot simți neajutorați sau supărați și dezorientați, fără o soluție prin care ei înșiși să iasă bine.

Posibile somatizări ale celor care interacționează cu un Acuzator

Atunci când alte tipologii se află în compania unu Acuzator pot simți dureri de cap, încordări musculare, dureri de stomac datorită ideii de respingere a autorității și a furiei propagate de Acuzator.

2. Pacifistul

Manifestare

Este cel care, din dorința de a face să fie bine pentru toată lumea, să fie pace între toți, se autodenigrează.

Somatic vorbind, el poate avea constant stare de greață, până la vărsături fizice, pentru că respinge o parte importantă din el – nevoile proprii.

Are o voce înceată, plângăreață și precaută. Vrea constant să-i mulțumească pe ceilalți și atunci devine un lingușitor.

Reacția celorlalți la Pacifiști

Pacifistul naște în cei din jurul lui dorința de a proteja, a ajuta. Mai mult, ceilalți se simt vinovați că nu pot face niciodată suficient.

În funcție de personalitatea celui care interacționează cu un Pacifist, acesta poate reacționa cu milă – cu senzația că celălalt nu are capacitatea de a se descurca singur sau furie – când conștientizează că ar vrea să-și îndeplinească nevoile și totuși nu o face.

Trăirea celor care interacționează cu un Pacifist

De cele mai multe ori, oamenii care au de-a face cu un Pacifist au senzația că muncesc foarte mult în acea relație și că obosesc foarte repede în interacțiunea cu el.

Încercă să obțină de la el și o părere personală, iar când simt că luptă cu morile de vânt ajung să se autocompătimească, să-și spună constant „vai ce greu îmi e cu ăsta”.

Posibile somatizări ale celor care interacționează cu un Pacifist

Când sunt nevoiți să interacționeze și să lucreze alături de un Pacifist, ceilalți au tendința să simtă senzația că își pierd autocontrolul, oboseală și dureri de stomac.

Interacțiunea în echipe

Acuzatorul și Pacifistul

Aceste prime două tipologii de comunicatori au, în cadrul unei echipe, o dinamică interesantă și controversată.

Pe de o parte, tendința naturală este aceea de a se cauta unul pe altul pentru că se completează. Acuzatorul este dominatorul care va fi fericit să aibă în preajmă pe cineva care să fie de acord cu el, care să-i valideze adevărurile. Iar Pacifistul – submisiv fiind – va fi prezent să facă toate aceste acțiuni.

Pe de altă parte, o relație între cele două personalități poate degenera în conflict atunci când lipsa de păreri a Pacifistului ajunge să creeze frustrare prea mare în Acuzator.

Tensiunile dintre ei

Cel din urmă va ajunge să-l acuze (te prinzi? ?) pe Pacifist că este lipsit de personalitate, prost sau chiar incapabil să se descurce cu ceva. Drept urmare, îl va trata extrem de sever și va prelua din ceea ce are acesta de făcut sau va pune pe altcineva să rezolve.

În cele din urmă, Pacifistul, dacă nu iese din acest „dans” lipsit de ritm, ajunge în final să își piardă orice urmă de încredere, stimă de sine sau initiativă. Iar, pe partea cealaltă, Acuzatorului i se întărește convingerea că el este deținătorul adevărului, cel mai capabil și astfel, că restul sunt nepricepuți, proști sau inutili.

Continuarea

În articolul de săptămâna viitoare voi vorbi despre celelalte 3 categorii: Raționalul, Diversionistul și Echilibratul, precum și despre dinamica dintre ei.

Fiind un subiect foarte vast și un instrument eficient în gestionarea echipelor, vom aborda mai pe larg subiectul la cursul NLP Practitioner Somato-Integrativ de anul viitor.