Lipsa conexiunii duce la foarte multe afecțiuni și tulburări, ca atacuri de panică, de anxietate, stări depresive sau boli psihosomatice.

Sunt momente în care ne simțim singuri, ignorați sau neînțeleși. Îi acuzăm pe ceilalți că nu ne înțeleg, nu ne susțin, nu ne ascultă, fără să le spunem ceea ce ne deranjează de fapt.

Unii se mint spunând ce îi doare și nimeni nu îi ascultă. Adevărul este că nici măcar ei nu știu care e problema reală. Nu realizează de ce sunt nefericiți și aruncă primele motive pe care le găsesc la îndemănă, doar pentru ca ceea ce simt în interior să aibă o explicație.

Lipsa conexiunii vine din capcana tehnologiei.

Aceasta stă în faptul că ne conectează cu cei aflați la distanță, dar ne deconectează de la noi înșine și de la cei apropiați. Cu cât avem mai mult, cu atât suntem mai nefericiți și singuri.

Cum să îți spun ce simt și ce am nevoie, dacă nu petrec suficient timp cu mine ca să aflu? Cum să mă pot conecta la alții când eu fug de mine? Lipsa conexiunii mă face să mă ascund în spatele scuzelor, să joc roluri, să creez scenarii care se potrivesc trăirilor mele, dar nu să mă uit să văd ce mă doare cu adevărat. Fug, din frica de a mă uita real la ce anume trezește aceste reacții în mine.

Pierdem din ce în ce mai mult conexiunea cu sinele și devine din ce în ce mai dificil să vorbim cu cei din jurul nostru despre ceea ce simțim. Conexiunile sincere, autentice pierd din teren, fiind înlocuite de selfie-uri, mesaje motivaționale, citate și check-in-uri în locuri în care nu am fost niciodată.

Nu îți poți închipui de câte ori am primit răspunsul „Nu știu ce am, știu doar că sunt nefericit/ă”.

Petrece timp cu tine, pune-ți întrebările pe care le eviți și ascultă răspunsurile care îți vin din interior.