Îți poate părea imposibil, dar ideea că nu oricine poate avea succes sau că avem nevoie de ceva special ca să-l obținem este un mit. Unul pe care, de altfel, l-am văzut combătut de multe ori în practica mea cu cei cu care lucrez individual sau în grup, prin NLP.
Cum facem să le vedem și să le folosim?
Îți dau un exemplu personal. Eu mă pricep foarte bine să-mi gestionez timpul, să mă organizez. Pornind de la modelul VAKOG știu că sunt preponderent vizuală și mă folosesc de asta atunci când îmi creez programul pentru orice activitate.
Vizualizez lista pe etape și spațiul în care mă desfășor. Apoi îmi adaug, tot vizual, toate acțiunile pe care urmează să le fac în acele etape.
Următorul pas este să-mi imaginez concret cum ar fi să fac acele lucruri: starea mea, senzațiile, emoțiile, postura, ce energie ar trebui să am, ce fel de gândire și atitudine voi avea.
Adaug din celelalte tipologii VAKOG care mă definesc – elemente auditive, olfactive, tactile – în funcție de nevoi, în așa fel încât întreaga scenă să transpună strategia mea.
Toate astea reprezintă modelul meu de succes, zona din viața mea în care știu că fac lucrurile bine.
Ce fac mai departe?
Atunci când vreau să am același fel de succes și în alte planuri ale vieții în care nu mă pricep atât de bine și ușor, preiau strategia de mai sus și o adaptez pe noua situație.
Vizualizez „schema” și, pornind de aici, conturez concret tot ce văd, aud, simt pentru planul unde am nevoie de îmbunătățiri.
„Instrumentul” pe care ne bazăm în NLP pentru acest tip de modelare și strategii este metafora.
Metafora
Aceasta este felul în care noi descriem felul în care ne simțim pentru ca starea noastră să fie transmisă folosind asemănarea cu situații cunoscute și de ceilalți.
De exemplu, când suntem într-un context bun, în zona de confort spunem că ne simțim ca peștele în apă, nu-i așa? Sau, dimpotrivă, atunci când nu suntem în largul nostru spunem că ne simțim ca leul în cușcă.
Sursele metaforelor sunt diverse, le putem lua dintr-o bază comună de cunoaștere:
- comparația sau analogia: este cel mai simplu tip de metaforă (A seamănă cu B);
- metafora asociată: mai multe povestiri care au un punct comun asupra căruia povestitorul vrea să concentreze atenția ascultătorului;
- metafore educaționale: legende, fabule, pilde, desene animate, filme, cărți, care au ca scop transmiterea unei învățături;
- metafore emoționale: au ca scop trezirea empatiei sau a unei anumite stări emoționale a ascultătorului prin identificarea cu personajul;
- metafore cognitive: paradoxuri, ghicitori, chiar bancuri care determină ascultătorul să-și deschidă cadrul intrepretărilor.
Așadar, ca să ne îmbunătățim acele planuri ale vieții noastre unde simțim că nu avem succesul doreit, avem de făcut doi pași:
1. Descoprim strategia de succes, acea zonă în care facem totul foarte bine și o descriem prin metaforă, cu ajutorul modelului VAKOG:
- ne setăm obiectivul, adică ce anume vrem să obținem prin această metodă. În funcție de asta va fi relevant ce model, ce rețetă de succes îmi aleg;
- ne analizăm harta interioară legată de acel obiectiv – care e percepția, modul în care ne imaginăm că va fi;
- alegem acele componente relevante din sistemul VAKOG, potrivite nouă, ca să înțelegem la care dintre simțuri ne vom acorda cu precădere.
Folosind metafora eliminăm credințele limitative, adică ceea ce ne facem să credem că nu suntem în stare, că nu putem, că n-avem cum, etc.
2. Modelăm acea strategie să se potrivescă și pe planurile în care ne dorim succesul.
O dată înțeleasă strategia de succes, o putem duplica și adapta pe noua situație. Chiar dacă nu se poate copia cu exactitate, pentru că reprezentările se pot schimba o dată cu contexul, scopul este să luam cea e mai important din ea și să modelăm.
Este, dacă facem o paralelă, ca să cum am lua o haină care avantajează intr-un fel pe cineva și în altul pe noi. Când o punem pe noi, vom avea nevoie de ajustări în funcție de constituție, postură, etc.
Acest tip de modelare mai are avantajul de a accelera semnificativ procesele de învățare.
Și, desigur, pentru că suntem diferiți și fiecare dintre noi avem propria constituție, inclusiv în felul de a acumula informații. Pot exista, astfel, și situații în care modelarea să nu fie realizată cu succes:
- persoana nu vrea să renunțe la starea actuală de incompetență;
- nu se descurcă cu acțiunile noului model;
- nu înțelege modelul;
- este preocupată de efectele/consecințele noului model;
- nu se poate identifica cu acest model.
Aceste aspecte, și multe altele utile în crearea succesului nostru, fac parte din programa pe care o vom studia în cursul de formare NLP Practitioner Somato-Integrativ din toamnă.
Despre strategia Walt Disney de atingere cu succes a obiectivelor poți citi mai multe aici.
