Oamenii nu sunt una cu comportamentul pe care îl au, ci comportamentul este o reacție la ceva ce s-a întâmplat sau se întâmplă în prezent.

Te invit să-ți exersezi un pic imaginația alături de mine. Sau, cine știe, poate chiar ți s-a întâmplat asta vreodată.

Copilul tău vine de la școală abătut și-ți spune: „Am făcut o prostie. Profesorul m-a întrebat ceva, iar eu am mințit. Îmi pare rău, sunt un mincinos.”

Treaba este că orice copil are o perioada în care nu este 100% sincer. Este perioada în care testează limite, descoperă socializarea și modurile acceptate sau nu de conduită în societate. În timpul aceste faze, și poate puțin înainte, copilul va face ceva ce noi numim „a minți”.

Care poate să fie atitudinea ta în fața copilului?

• Poți să-i confirmi spusele, să-i spui că da, este un mincinos.

…sau…

• Poți spune că da, ok, a mințit. S-a comportant așa într-un moment de teamă, poate. Câți dintre noi, adulții nu facem asta uneori? Apoi îl ajuți să caute metode de a face mai bine altă dată.

Vezi diferența?

În primul caz asociezi esența copilului cu comportamentul, îi pui o etichetă care-l limitează și pe el, dar și pe tine în a-l vedea altceva decât un mincinos.

În a doua abordare îi transmiți că îl vezi pe el, copilul, ca fiind mai mult decât un comportament al lui la un moment dat. Iar asta îl va ajuta să nu se limiteze, să nu se blocheze în pereții acelei etichete, ci să poată să crească armonios, pe toate palierele vieții sale.

Acesta este ce vrea să spună cel de-al 9-lea principiu NLP care spune că oamenii nu sunt una cu comportamentul lor.

Comportamentul nu este tot una cu omul

A asocia comportamentul cu individul, a-i pune o ectichetă este un tip de gândire foarte limitativ care ne face să ne uităm la oameni prin prisma acelor etichete pe care le punem după una, două, trei interacțiuni cu ei.

Într-un fel este de la sine înțeles că avem această nevoie de a pune etichete pe tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru – comportamente, oameni, situații, lucruri, condițiile în care ne aflăm și așa mai departe. Este nevoia noastră naturală, firească de a ne face viața cât mai ușoară.

Etichetele ne ajută să compartimentalizăm și să revenim asupra informațiilor stocate cât mai repede și ușor, fără efort.

Pe de altă parte, în momentul în care punem etichete, mai ales când le punem pe oameni și-i catalogăm „omul acesta este în acest fel” ne limităm perspectiva și modul de a-l privi. Nu putem fi doar într-un fel sau în altul. Suntem mult prea complecși ca să ne limităm la una-două etichete care să ne descrie.

Limitarea etichetelor

În plus, etichetele sunt în sine dăunătoare, inclusiv atunci când sunt pozitive. Prin însuși faptul că generează un proces de limitare a unei persoane la un singur atribut. Iar asta descurajează orice efort al adolescentului sau adultului de a descoperi ce este dincolo de ele. Mai ales stima și identitatea de sine a copiilor, odată ce ating vârsta adolescenței, se construiesc într-o foarte mare măsură pe mesajele primite de la gașcă, de la prieteni, de la cei din aceeași generație.

Așadar, comportamentul omului este reacția sa la stimulii din jurul lui – persoane, mediu, contextul în care se află, iar a-l ajuta să depășească un comportament neproductiv presupune să evităm să-i punem etichete. Și nouă ne va permite să cunoaștem acel om altfel decât am făcut-o deja, din alte perspective.

Este ușor să criticăm dacă privim doar comportamentul. Însă, dacă ne uităm la cauză, înainte de a pune eticheta, s-ar putea să vedem altfel lucrurile. Inclusiv în ceea ce ne privește pe noi înșine.

Sufletele rănite pot reacționa în diferite moduri. Uneori, un cuvânt de încurajare, o vorbă de alinare, un simplu „te văd, sunt alături de tine” poate însemna enorm!

Dacă plantăm semințe de compasiune și înțelegere acum, pavăm drumul unui viitor mai cald, mai luminos, mai armonios.

Vom exersa practic și aceste concepte în cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ care începe în această toamnă. Află mai multe detalii despre cele 4 tematici principale abordate intrând pe acest link.