Parenting este un cuvânt tot mai des întâlnit. În terapie există un stereotip care spune că toate problemele unei persoane vor fi puse pe seama părinților. Și chiar nu este mereu cazul.

Nu putem nega nici ceea ce spun zeci de ani de cercetare psihologică despre faptul că abordarea parentală poate influența modul în care un adult abordează relațiile, provocările și oportunitățile.

Asta nu înseamnă că un adult nu se poate schimba, desigur, mai ales odată ce înțelege ce îi poate influența comportamentul. De asemenea, părinții care devin conștienți de capcanele propriului stil parental și de modul în care acesta îi poate afecta copiii, se pot schimba.

Cu toții ne dorim să fim cei mai buni părinți pentru copiii noștri, dar există adesea sfaturi contradictorii despre cum să creștem un copil care să devină încrezător, amabil și să aibă succes în viață și relații.

Este important să vă concentrați pe echilibrarea priorităților, jonglarea cu responsabilitățile și schimbarea rapidă între nevoile copiilor dvs., ale celorlalți membri ai familiei și ale dvs.

Care sunt cele patru stiluri de parenting majore?

Cercetările începute de psihologul în dezvoltare Diana Baumrind în anii 1960 au identificat trei stiluri principale de părinți : foarte autoritar (tiranic), indulgent și autoritar. Studiile ulterioare au adăugat un al patrulea – neglijent. Fiecare părinte nu se încadrează perfect într-una dintre aceste patru categorii, care descriu abordările multora.

• Părinții foarte autoritari încearcă să mențină un nivel ridicat de control asupra copiilor lor. Ei pot stabili și adera la un set strict de reguli și sunt mai predispuși să sprijine și să ia parte la pedepse corporale, cum ar fi bătaia. Copiii cu părinți foarte autoritari pot întâmpina probleme din punct de vedere social și pot deveni ei înșiși părinți foarte autoritari.
• Părinții neglijenți (cunoscuți și ca neimplicați sau dezangajați) își asumă un rol parental limitat. Este posibil să nu petreacă la fel de mult timp ca alți părinți în conversații, joacă sau alte activități și s-ar putea să nu se deranjeze să stabilească multe reguli. Unii copii cu părinți neglijenți pot opune rezistență regulilor din afara casei și pot avea probleme cu autocontrolul.
• Părinții indulgenți (sau permisivi) pot fi atenți și calzi, dar pot să nu stabilească multe reguli pentru copiii lor. Ei pot acorda prioritate în a fi prietenul copilului lor, decât să fie părinte. Cercetările sugerează că copiii părinților permisivi pot prezenta un nivel mai ridicat de creativitate, dar se pot simți, de asemenea, îndreptățiți și mai interesați să ia și să ceara, decât să ofere, în propriile relații.
• Părinții autoritari (fermi) urmează ceea ce este înțeles ca abordare preferată. Astfel de părinți sunt mai pragmatici și mai flexibili. Ei stabilesc limite clare, dar încurajează și independența copiilor în anumite limite. Disciplina în astfel de familii poate fi mai susținătoare decât punitivă și, pe măsură ce copiii cresc, independența lor crește. Copiii cu părinți autoritari pot avea un autocontrol și o încredere în sine mai dezvoltate.

Cum poate stilul parental al unui părinte să prezică relațiile viitoare ale unui copil?

Cercetări recente sugerează că, în unele familii, stilul parental unui părinte, mai ales în ceea ce privește menținerea controlului asupra copiilor, ar putea lăsa copiii lor vulnerabili la abuzul emoțional din partea viitorilor parteneri, angajatori și altele.

Cercetătorii au descoperit că oamenii crescuți cu un părinte care a menținut un control psihologic strict asupra lor au devenit deosebit de vulnerabili la partenerii abuzivi emoțional. Efectul părea a fi compensat, totuși, prin experimentarea căldurii emoționale din partea celuilalt părinte. Cercetările continuă să exploreze efectul stilurilor parentale diferite în aceeași familie și dacă contează dacă mama sau tatăl sunt autoritari.

Cum pot mamele și tații să își dea seama care este stilul lor parental?

Multe cercetări ale stilurilor parentale au examinat modul în care îi afectează pe copii pe măsură ce cresc și cum ar putea fi temperate efectele negative. Dar alte studii s-au concentrat pe a ajuta părinții să devină mai conștienți de sine și să-și schimbe stilurile parentale pentru a dezvolta relații mai sănătoase cu copiii lor. Unii cercetători au dezvoltat scale analitice în care părinții indică modul în care ar răspunde la anumite scenarii pentru a-i ajuta să treacă, prin terapie, la o abordare parentală mai moderată.

Cum pot părinții să devină mai autoritari?

În termeni practici, majoritatea părinților nu se consideră foarte autoritari, autoritari sau de altă natură, iar multe mame și tați sunt suficient de conștienți de sine pentru a ști că s-ar putea să nu fie în concordanță cu copiii lor. Experții sugerează că atenția acordată unor linii directoare generale poate ajuta părinții să dezvolte un stil mai sănătos – de exemplu, să fie conștienți, calzi și iubitori față de copii, să stabilească limite adecvate vârstei, să asculte în mod activ preocupările copiilor, să ceară cu blândețe dar ferm să fie tratați cu respect, asigurându-se în același timp că mențin o relație cordială si de prietenie cu aceștia.

Ce este parentingul de susținere?

Parentingul de susținere descrie o abordare a educației parentale cu autoritate în care mamele și tații sunt conștienți de cât de des spun “nu“ copiilor (cum trebuie adesea, mai ales când copiii sunt mici), astfel încât aceștia să poată căuta mai multe oportunități de a le spune “da“ în moduri încurajatoare, care îi ajută pe copii să-și dezvolte încrederea și stima de sine.

Când copiilor li se spune în mare parte ceea ce nu pot face, se pot simți respinși de un părinte, chiar și de unul bine intenționat, cu rezultate emoționale potențial negative. A fi în mod conștient susținător și altruist cu copiii îi poate ajuta pe aceștia să-și interiorizeze credința în ei înșiși.

Ce este parentingul prin atașament?

Parenting prin atașament, un termen inventat de medicul pediatru William Sears, descrie o abordare a parenting-ului în care mamele și tații sunt aproape fizic și emoțional de copiii lor, în special de la o vârstă fragedă, și se caracterizează în practică prin perioade prelungite de alăptare și co-sleeping.

Sears s-a referit la el ca „ceea ce mamele și tații ar face instinctiv dacă și-ar crește copilul pe o insulă pustie”. Cu toate acestea, există puține dovezi că această abordare duce la rezultate psihologice mai pozitive pentru copii și mulți experți resping parentingul prin atașament ca fiind inutil de solicitant pentru părinți și care ar putea crea conflicte și diviziuni între noii părinți.

Cum pot mamele și tații să treacă de la parentingul prin atașament?

Părinții care se angajează să creeze atașament și au timpul și temperamentul pentru a menține abordarea pe tot parcursul copilăriei timpurii se pot confrunta apoi cu provocarea de a încerca să creeze anumită distanță de respect și abordare. Acești părinți ar putea avea nevoie să practice în mod conștient „parentingul detașat”, astfel încât copiii care intră în adolescența timpurie să poată dezvolta independență și prietenii sănătoase.

Pe măsură ce copilul se dezvoltă, provocările se vor schimba, gândirea parentală poate evolua, însă ideal ar fi ca abordarea să fie consecventă, fermă și iubitoare.

Ajutați-vă copilul să învețe prin experiență că depunerea unui efort creează încredere și îl ajută să învețe să facă față provocărilor.

Calibrați-vă așteptările cu privire la ceea ce copilul vostru este capabil să facă în mod independent, indiferent dacă aveți un copil care învață să doarmă noaptea, un copil mic care ajută părintele să îi aranjeze jucăriile sau un copil mai mare care are nevoie să își rezolve conflictele.

Amintiți-vă că nu există o modalitate corectă și strictă de a crește un copil.

Faceți tot posibilul, aveți încredere în voi și bucurați-vă de compania copilului din viața voastră.

Dacă sunteți interesați să aflați ce poate face terapia parentală pentru voi și doriți să obțineți acces la informații și instrumente pentru a crește conștientizarea de sine, să vă învățați copiii să își regleze emoțiile și să fiți prezenți pentru familie atunci când contează cel mai mult, vă invit să programați o ședință la cabinet sau online, lăsându-mi un mesaj in pagina de Contact.