În articolul CUM SE NASC TIPARELE DIN VIAȚA NOASTRĂ? am menționat trei dintre principiile psihanalizei, unul fiind principiul constanței.

Acolo, spuneam că principiul constanței se bazează pe economia resurselor, adică presupune nevoia neuronală de a consuma cât mai puține resurse, care totodată să ne obțină cât mai multe rezultate pentru a obține plăcerea imediată.

Una dintre nevoile noastre cele mai profunde este aceea de constanță, care este dată de recurența cu care parcurgem evenimentele zilnice din viața noastră și nu numai.

Practic, ce înseamnă să păstrăm o constanță în ceea ce facem?

Înseamnă să avem o rutină care, indiferent de noutatea fiecărei zile, să ne dea sentimentul că nu se schimbă multe și că suntem în control sau, cu alte cuvinte, că suntem în siguranță.

Schimbările multe prea dese, neașteptate, poate chiar mari, sunt lucruri care ne scot din zona de confort și care pun sistemul neuronal la muncă, pentru procesarea tuturor informațiilor noi, rezultând într-un consum de resurse extrem de pronunțat.

În final, acest lucru duce la un consumul ridicat de energie, care se încheie cu suprasolicitarea, frustrarea  și epuizarea pe care le putem resimți când parcurgem perioade cu foarte multe schimbări.

Așadar, principiul constanței se referă la nevoia noastră de a obține ceea ce ne propunem – liniște, fericire, satisfacție, per ansamblu – într-un mod cât mai rapid, familiar și cu un minim de efort.

Acum, unde vreau să ajung cu asta?

Principiul constanței este de fapt unul dintre motivele pentru care ajungem să ne autosabotăm atunci când vrem să obținem ceva anume.

Poate că vorbim despre mersul la sală. Ne gândim că prin această activitate, ne vom simți mai bine, mai ușori, mai plini de energie și, per ansamblu, mai sănătoși și fericiți.

Deși știm că este ceva cu adevărat benefic pentru noi, creierul percepe schimbarea aceasta ca pe un efort – deci o activitate care crește consumul de resurse și care trebuie evitată.

Drept urmare, impulsul care vine cu scuze de genul „astăzi sunt prea obosit” sau „săptămâna asta nu am timp să ajung la sală” sau „este prea scump”, este de fapt modul creierul nostru de a ne feri de un consum energetic pe care îl percepe ca fiind periculos pentru supraviețuirea noastră.

Ce putem face?

Ca oricare dintre noi, creierul nostru are nevoie de timp să se familiarizeze cu activități sau medii noi.

Poți să îl privești ca pe o persoană care ajunge în casa unor prieteni, unde lucrurile se fac diferit decât la el acasă. Similar cu reacția creierului nostru, acesta poate opune rezistență sau se poate simți dezorientat și obosit în urma modurilor diferite de a comunica, de a găti sau de a face curat, spre exemplu.

Cum facem schimbarea?

Dacă este o vizită de o zi, nu e nevoie să se agite prea tare să se adapteze, deci va lua ziua ca atare și, cel mai probabil, se va simți puțin obosit seara, când ajunge acasă.

Dacă, însă, este nevoit să stea acolo pentru o lună, ce face? Se adaptează, ușor, ușor, modurilor diferite de a aborda anumite lucruri și, în cele din urmă, se adaptează noului ritm.

Același lucru se poate întâmpla și la nivel neuronal, în creierul nostru.

Orice obicei nou, orice activitate nouă, orice mod de gândire diferit cumva de al nostru, este ceva ce are nevoie să învețe și să practice, până când acesta începe să le facă în mod automat sau chiar să le caute, fiind deja obișnuit că dacă merge o oră la sală se va simți mult mai bine la sfârșit.

Efortul perceput este, de multe ori, modul creierul nostru de a ne feri de „pericol”, adică de o posibilă utilizare în exces a resurselor de energie. De cele mai multe ori, însă, este diferit de efortul real și în acest momente, este important să ne păstrăm disciplina și constanța în direcția către care vrem să facem schimbarea.

Astfel, vom reuși să ne formăm noi sinapse, care să ducă spre orice schimbare dorim – de percepție, activități, regim, etc. – un mod de viață familiar, obișnuit și care necesită un minim de resurse, cu un maxim de rezultate.

VREI SĂ AFLI MAI MULTE?

Despre principiile psihanalizei și multe altele vom vorbi în detaliu la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ de anul viitor.