fbpx

Principiul repetiției – de ce repetăm aceleași tipare

           În articolul CUM SE NASC TIPARELE DIN VIAȚA NOASTRĂ? am menționat principiile psihanalizei, unul dintre ele fiind principiul repetiției.

           Principiul repetiției

           Principiul repetiției se referă la faptul că suntem ghidați, conștient sau inconștient, să retrăim aceleași scenarii vechi, pe care le cunoaștem deja și care ne produc o plăcere imediată, prin simplul fapt că ne mențin în zona de confort.

Asta nu înseamnă că suntem masochiști când alegem aceleași tipare toxice pentru relațiile noastre sau alte situații din viața noastră.

Principiul repetiției face referire la o nevoie neuronală profundă, o nevoie a creierului nostru, de a face un minim de efort în acțiunile de zi cu zi.

Din acest motiv, ne va ghida să alegem ceea ce ne este deja cunoscut, pentru e nu fi nevoiți să căutăm moduri noi de reacție la ceva nou, diferit. Iar asta, indirect, se traduce în plăcere imediată, pentru că lipsa de efort, de schimbare și familiarul în sine sunt o parte percepută ca fiind plăcută.

Deci, dacă te-ai surprins vreodată întrebându-te „Cum am ajuns iarăși aici? Nu am învățat nimic?!”, îți pot spune că da, poate ai înțeles rațional lecția însă nu ai integrat-o emoțional și nu ai făcut nimic să „cureți” locul în care a fost gândul sau emoția care te tot aduce înapoi la același tipar.

           Principiul plăcerii/neplăcerii

           Prin plăcere înțelegem satisfacerea unei nevoi. Acest principiu vizează funcționarea mintală în sensul că ansamblul activității psihice are ca scop să evite neplăcerea și să procure plăcerea. Pentru că „neplăcerea” este legată de creșterea cantității de excitație – vezi ce simți de fiecare dată când trebuie să faci o schimbare – iar plăcerea de reducerea acesteia, principiul plăcerii este considerat a fi un principiu economic.

Practic, acest principiu se bazează pe ideea că vom căuta să obținem plăcerea imediată, în detrimentul celei date de ceva care ne oferă rezultate bune într-un timp mai lung – ca de exemplu, a alege o salată în locul unei prăjituri.

Acest principiu al plăcerii a fost preluat de către S. Freud de la Fechner („principiul de plăcere a acțiunii”), care susținea că nu numai finalitatea urmărită de acțiunea umană este plăcerea, dar și actele noastre sunt determinate de plăcerea sau de neplăcerea procurate în prezent.

           Ce vreau să spun cu asta?

           Că tiparele pe care le retrăim, aparent la nesfârșit, sunt de fapt lecții pe care avem nevoie să le privim atent și emoții sau convingeri cu care să lucrăm conștient pentru eliberarea de ele sau modificarea lor.

Simpla conștientizare a „căilor greșite” este un pas enorm și totodată incomplet în rezolvarea unor astfel de tipare. După observarea și conștientizarea lor, este important să le lucrezi cât să te poți elibera cu adevărat de credințele limitative și emoțiile care te ancorează în situații de genul.

Creierul nostru va căuta în permanență calea de a obține plăcerea imediată, cu cel mai mic efort, deci dacă nu prelucrăm lucrul care ne face să ne păstrăm „loialitatea” față de acel tip de situație, el ne va conduce, constant, înapoi către oameni și situații similare.

           Pot să o rezolv singur?

           Cu siguranță! Chiar și când alegi să apelezi la un coach, terapeut sau mentor, în final adevărul este același:

Doar tu poți să îți găsești răspunsurile și soluțiile care să-ți schimbe viața.

Adevărul este că, dacă alegi să faci asta singur/ă sau nu, tu ai deja toate resursele de care ai nevoie pentru a face schimbarea. Ai deja energia, ideile, soluțiile și capacitatea de a face orice îți propui.

Orice altă persoană, indiferent de titlul pe care îl are pe hârtie, este acolo ca și suport, ghid și far în noapte, care să te îndrume către a-ți găsi singur/ă și în siguranță drumul către port.

           Dacă pot singur, de ce să apelez la un coach/terapeut?

           Atunci când te doare o măsea, ți-o scoți singur sau mergi la medicul dentist? Cam așa și cu sufletul.

Fie că-i preot, coach, mentor, călugăr, psiholog sau orice altceva, persoana respectivă are uneltele să te îndrume către o rezolvare mai rapidă, mai ușoară și în siguranță. Nu o va face în locul tău și nici nu face procesul să se simtă ca o plimbare în parc, într-o seară minunată de vară. Însă îl poate face mai bun, mai blând, scurtând și timpul pe care îl petreci pentru a ajunge la o rezoluție.

           Te confrunți cu un tipar de care nu reușești să scapi?

Ai două variante pentru care poți opta:

  • Sună-mă și programează-ți o întâlnire, în care să vedem exact cu ce te confrunți și care poate fi planul de abordare.
  • Vino la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ care începe la jumătatea lunii septembrie și rezolvă atât tiparul, cât și multe alte lucruri.

Despre curs poți citi mai multe dând click pe imaginea de mai jos.