fbpx

Viața timpului

Viața timpului ține mult de cum alegem să ne trăim viața. Altfel spus, cu cât ne dăm voie să ne conectăm mai mult, cu atât mai viu e timpul. Acum, totul ține de punctul din timp cu care alegem să ne conectăm.

Trecutul și viitorul sunt doar scenarii cărora le dăm viață în mintea noastră. Le punem pe repeat, revedem aceleași scene de un milion de ori, retrăim emoțiile și conversațiile până când avem senzația că totul se întâmplă din nou chiar în acest moment.

Trecutul a fost și nu va mai fi niciodată.

Viața timpului trecut se păstrează doar atunci când ne conectăm conștient la impresiile noastre și ceea ce ne reconstruim în mintea noastră. Amintirea momentelor trecute este reconstruită din nou și din nou în mintea noastră și capătă semnificația pe care alegem noi să i-o dăm.

Astfel, dintr-un moment trist putem alege să ne focusăm pe durerea pe care o readucem în mod constant la viață. Ne conectăm în mod repetat la ce s-a întâmplat, prin a accentua totul și a păstra cât mai vie amintirea tristeții de atunci.

O altă variantă ar fi să ne amintim părțile frumoase, lecțiile și modul în care ne-a ajutat să devenim mai buni. În acest fel, ne concentrăm resursele pe părțile bune și dăm naștere unor emoții și stări plăcute.

Viitorul, nu există. Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat. Viitorul este o construcție a minții noastre, menită să ne pregătească pentru posibile scenarii care să nu ne scoată prea mult din zona de confort. Este o proiecție a viselor, obiectivelor, dorințelor noastre, care există doar în mintea noastră. Însă el nu există ca un moment ce poate fi trăit cu adevărat, ci noi ajungem să trăim ceea ce am visat despre viitorul nostru, în momentul prezent.

Singurul moment cu adevărat viu este acum!

Scurt dar plin de viață!

Dintr-o multitudine de acum-uri scurte, construim un prezent dinamic, în continuă mișcare. Prezent care, este cu adevărat singurul moment care contează.

Singurul moment în care poți real să zâmbești, să plângi, să te întristezi, să te bucuri, să iubești.