În articolul trecut am vorbit despre strategia Walt Disney de setare a obiectivelor, unde am descris cu ce daruri vin fiecare dintre aceste roluri adoptate de el.
În acest articol, continuăm discuția despre cum putem folosi, în mod conștient, darurile fiecărui rol în parte, astfel încât să ne putem atinge cu succes obiectivele.
Cum putem trezi aceste aspecte?
Exersând un discurs interior specific fiecărei părți care se poate porni cu câteva întrebări țintite:
1. Visătorul:
- Într-o lume perfectă, în care absolut orice ar fi reazlizabil, cum ar arăta obiectivele, relațiile, realizările mele?
- Care este cea mai nebunească și amplă imagine pentru asta?
2. Criticul:
- Într-o lume îndoielnică, în care toate stau să meargă prost și împotriva ta, ce elemente par de neechilibrat, de nerezolvat, de nedepășit sub nicio formă?
- Ce părți nu pot fi dezvoltate?
3. Realistul:
- În lumea reală, așa cum este ea și cu plusuri și cu minusuri, cum vor fi atinse nevoile și dorințele visătorului?
- Care sunt obstacolele de depășit, evidențiate de Critic?
- Care ar fi cea mai bună strategie care să-i împace pe amândoi?
Strategiile de succes
Provenind din gr. “stratos” = armată și “ago” = a conduce, strategia reprezintă un mijloc prin care obiectivele dorite sunt atinse în timp.
Aceasta este arta de a analiza, proiecta și conduce acțiunile spre obiectiv.
Față de planificare, care înseamnă a face ceva într-un mediu cunoscut, controlabil, strategia este o artă a minții ce se confruntă cu situații necontrolate, necunoscute, provocatoare.
Astfel, avem 7 clase principale de strategii:
- Strategii de învățare: pașii cognitivi folosiți pentru a dezvolta sau dobândi noi abilități de gândire și noi capacități comportamentale.
- Strategii de memorare: pașii mentali specifici făcuți pentru a stoca și accesa informațiile primite din exterior sau construite prin procese interne, adică organizarea unei „baze de date” VAKOG.
- Strategii de creativitate: secvențe specifice ale activității mentale prin care generăm noi posibilități/variante privind o situație, un obiect sau o activitate.
- Strategii de luare a deciziilor: o secvență de pași și operații cognitive pe care o urmăm cu scopul de a face alegeri sau a începe o serie de acțiuni.
- Strategii motivaționale: o secvență de pași și operații cognitive utilizată cu scopul de a se autoinspira pentru a face tot ce este necesar pentru atingerea obiectivului.
- Strategii de realitate: o secvență a testelor mentale și criteriilor interne pe care o aplicăm pentru a evolua, verifică dacă o experiență/eveniment a avut loc în realitate sau în fantezie.
- Strategii de convingere: procesele mentale prin care ne convingem de validitatea unei experiențe sau a unei credințe/idei.
Fiecare din aceste strategii are un set de pași pe care-l parcurge pentru a atinge succesul – indiferent de ce înseamnă asta: să scriem un articol, să facem o poză, să ținem o prezentare în public, să scriem o linie de cod etc.
Fiecare, pentru lucrul la care este foarte bun are o strategie, un set de pași pe care-l trece, conștient sau nu, prin acel filtru VAKOG, prin simțuri.
Vor exista, astfel: un stil de a vizualiza, de a se conecta la auz, la sunete sau la corp și la emoții și a le folosi în favoarea lui.
De ce facem atâtea strategii?
Ca să ne atingem visurile, adică obiectivele, acele lucruri pe care țintim să le obținem, să le facem în viață.
Fie că sunt obiective personale – cum vrem să ne simțim, să arătăm, ce tip de relații ne dorim etc -, fie că sunt profesionale – să avansăm în carieră, să ne scalăm businessul etc, fie că sunt de scurtă sau lungă durată sau pe viață, ele țin de felul în care interpretăm noi realitatea.
Astfel, după ce le setăm e important să ne uităm în interior să vedem cum ne conturăm noi realitatea acelui obiectiv: cât de mult ne vedem făcându-l, cât ne considerăm capabil să-l realizăm, în cât timp, cât de bine sau slab este conturat din punct de vedere al imaginației, al proiecției mentale.
E important să am o astfel de proiecție mentală – o imagine despre obiectiv – cât mai dezvoltată și cât mai intens trăită din punct de vedere emoțional pentru că emoția este pentru noi ceea ce este carburantul pentru mașină.
Dacă un obiectiv este clar, specific, concret și încadrat în timp și mai e și trăit cu o intensitate emoțională foarte mare, bună, plăcută, atunci șansele să ne atingem acel obiectiv și chiar să-i depășim limitele sunt foarte mari.
Dacă este încărcat emoțional cu frică, nesiguranță, neîncredere, teamă de eșec etc atunci acel obiectiv nu va putea fi atins.
Din ce motiv?
Pentru că, la nivel neuronal, creierul nostru ne ferește de pericole, iar el percepe eșecul și dezamăgirea drept surse de pericol.
Deci, dacă proiecția acelui obiectiv este încărcată cu frică de eșec, cu posibilitatea de a ne face de râs sau de a dezamăgi, creierul va spune „încolo nu te duci, pentru că acolo e suferiță.”
Astfel, ne va bloca prin acțiunile pe care le facem zilnic, prin deciziile luate constant să atingem acel obiectiv.
Află mai multe
Hai să înveți cum să aplici aceste idei în viața ta, personal și profesional, la cursul de formare NLP Practitioner Somato-Integrativ din toamnă.