Obține o relație mai sănătoasă cu tine și cu ceilalți

Inteligența emoțională nu înseamnă să vorbești permanent despre ceea ce simți. Nu înseamnă nici să devii mai sensibil, mai vulnerabil sau mai puțin rațional. Înseamnă, înainte de toate, să știi ce se întâmplă în tine și ce faci cu ceea ce simți.

Pentru mulți bărbați, acesta poate fi un teritoriu mai puțin familiar. Nu pentru că bărbații simt mai puțin, ci pentru că mulți au fost învățați să acorde mai multă atenție acțiunii decât emoției: rezolvă problema, mergi mai departe, controlează-te, fii puternic.

Doar că emoțiile pe care nu le înțelegi nu dispar. Continuă să influențeze felul în care reacționezi, comunici, muncești, iubești și iei decizii.

Așadar, de unde începi?

Învață să identifici ce simți, înainte să încerci să rezolvi

Primul pas spre inteligență emoțională este foarte simplu în teorie și uneori surprinzător de greu în practică: Ce simt acum?

Dacă răspunsul este mereu „bine”, „prost”, „stresat” sau „nervos”, încearcă să mergi puțin mai adânc. „Sunt nervos” poate însemna:

• Sunt dezamăgit.
• M-am simțit respins.
• Mi-e teamă că nu o să reușesc.
• Mă simt neapreciat.
• Sunt copleșit.
• M-a durut ce mi-a spus.

Imaginează-ți, de exemplu, că partenera îți spune: „În ultima vreme simt că nu mai ești prezent în relația noastră.”. Prima reacție poate fi defensivă: „Muncesc toată ziua pentru noi și tot nu e suficient?”

Dar dacă te oprești puțin, poate descoperi altceva: „M-am simțit criticat și am avut imediat senzația că, indiferent cât fac, tot nu sunt suficient.”

Aici începe inteligența emoțională. Nu când elimini reacția, ci când înțelegi ce există în spatele ei.

Învață diferența dintre a simți o emoție și a acționa din ea

Inteligența emoțională nu înseamnă să nu te enervezi. Înseamnă să nu lași furia să decidă automat ce faci mai departe.

• Poți fi furios fără să ridici tonul.
• Poți fi rănit fără să pedepsești prin tăcere.
• Poți fi speriat fără să controlezi.
• Poți fi nesigur fără să devii agresiv sau defensiv.

Emoția și comportamentul sunt două lucruri diferite.

Să presupunem că cineva te critică la muncă. Simți imediat furie și impulsul de a răspunde: „Poate dacă ți-ai face tu treaba mai bine, n-am avea problema asta.”. Inteligența emoțională introduce o mică pauză între emoție și reacție: „M-am enervat foarte tare. De ce?”.

Poate pentru că te-ai simțit nedreptățit. Poate pentru că ai perceput critica drept umilitoare. Sau poate pentru că observația respectivă atinge exact locul în care și tu te temi că ai greșit. Acea pauză îți oferă posibilitatea să alegi răspunsul.

Și aici apare diferența dintre control emoțional și suprimare emoțională.

• Controlul spune: „Știu ce simt și aleg ce fac cu asta.”
• Suprimarea spune: „Nu ar trebui să simt asta, deci o ignor.”

Prima dezvoltă maturitate emoțională. A doua doar împinge emoția mai departe.

Ce se întâmplă când nu îți dai voie să te exprimi emoțional?

A nu vorbi despre emoții nu înseamnă că ele nu se exprimă. Doar că, uneori, o fac în alte moduri.

Problema: te enervezi foarte ușor.
Poate că furia este emoția la care ai acces cel mai rapid. Înainte să reacționezi, întreabă-te: „Ce altceva simt în afară de furie?” Poate descoperi frustrare, teamă, neputință, rușine sau durere.

Problema: te retragi când apare un conflict.
Tăcerea poate fi o metodă de protecție atunci când nu știi cum să exprimi ce se întâmplă în tine. În loc să dispari emoțional, poți spune: „Sunt prea încărcat acum ca să vorbesc bine despre asta. Am nevoie de puțin timp și revin.”

Problema: simți că trebuie să rezolvi totul singur.
Începe prin a cere ajutor în lucrurile mici. A spune „am nevoie de ajutor” nu înseamnă „nu sunt capabil”. Înseamnă că recunoști realist că resursele tale nu sunt infinite.

Problema: nu știi ce simți.
Nu încerca să găsești imediat explicația perfectă. Începe prin corp: unde simți tensiunea? În piept? În stomac? În maxilar? Ce s-a întâmplat înainte să apară? Corpul observă uneori emoția înainte ca mintea să o poată numi.

Problema: acumulezi până când izbucnești.
Nu aștepta intensitatea de 9 din 10 ca să spui ceva. Învață să vorbești când disconfortul este încă la 3 sau 4: „Ce s-a întâmplat m-a deranjat și aș prefera să discutăm acum, înainte să se adune.”

Exprimarea emoțională sănătoasă nu presupune să spui tot ce simți, oricui și oricând. Înseamnă să nu fii permanent străin de propria lume interioară.

Învață să comunici emoția fără să renunți la forță

Există încă ideea că vulnerabilitatea și forța se exclud reciproc. Eu le văd diferit.

Este relativ ușor să spui: „Nu-mi pasă.”

Este mai dificil să spui: „Mi-a păsat și m-a durut.”

Este ușor să spui: „Descurcă-te.”

Este mai dificil să recunoști: „Nu știu cum să te ajut și mă simt neputincios.”

Este ușor să te retragi după o ceartă.

Este mai dificil să revii și să spui: „M-am închis pentru că m-am simțit atacat. Dar vreau să înțeleg ce ai încercat să-mi spui.”

Aceasta nu este slăbiciune. Este capacitatea de a rămâne prezent atunci când emoția devine inconfortabilă.

Și exact aici inteligența emoțională începe să schimbe relațiile.

Pentru că oamenii din jurul tău nu mai trebuie să ghicească permanent ce se întâmplă cu tine. Partenera nu mai trebuie să interpreteze tăcerea. Copiii nu trebuie să traducă iritarea. Colegii nu trebuie să ghicească dacă ești furios, dezamăgit sau pur și simplu copleșit.

Începi să construiești o punte între ceea ce trăiești în interior și ceea ce comunici în exterior.

Nu trebuie să devii „mai emoțional”. Ci doar să devii mai conștient.

Inteligența emoțională nu presupune transformarea într-un alt tip de bărbat. Nu trebuie să vorbești ore întregi despre emoții și nici să analizezi fiecare stare pe care o ai. Este nevoie, însă, să începi să te cunoști suficient de bine încât emoțiile tale să nu conducă din umbră.

Începe simplu:

• Ce simt?
• Ce a declanșat asta?
• De ce am nevoie?
• Cum pot exprima ceea ce simt fără să mă rănesc pe mine sau pe celălalt?

Patru întrebări aparent simple. Dar practicate constant, pot schimba felul în care te raportezi la tine, la relația ta, la muncă și la oamenii importanți din viața ta. Pentru că inteligența emoțională nu înseamnă să simți mai mult. ci doar să înțelegi mai bine ceea ce oricum simți.

• 
  Cum arată o relație cu un bărbat disponibil emoțional
  Uneori spunem că vrem un partener prezent, comunicativ, afectuos și disponibil emoțional, dar ne trezim atrase tocmai de opusul lui: bărbatul greu de citit, care se apropie și apoi se retrage, lângă care nu știm niciodată clar unde ne aflăm.Și apare întrebarea firească: de ce mă atrage ceva ce, în același timp, mă rănește?
• 
  Primii pași spre inteligență emoțională
  Inteligența emoțională nu înseamnă să vorbești permanent despre ceea ce simți. Nu înseamnă nici să devii mai sensibil, mai vulnerabil sau mai puțin rațional. Înseamnă, înainte de toate, să știi ce se întâmplă în tine și ce faci cu ceea ce simți.Pentru mulți bărbați, acesta poate fi un teritoriu mai puțin familiar. Nu pentru că bărbații simt mai puțin, ci pentru că mulți au fost învățați să acorde mai multă atenție acțiunii decât emoției: rezolvă problema, mergi mai departe, controlează-te, fii puternic.
• 
  „Îl pot schimba eu” – iluzia controlului în relații
  De ce iubirea nu este un proiect de remodelare a celuilalt?„Știu că are un suflet bun. Dacă mă iubește suficient, o să se schimbe.”Este una dintre frazele pe care le aud cel mai des în cabinet.Uneori este rostită de o femeie care speră că partenerul va deveni mai implicat emoțional. Alteori de un bărbat care este convins că partenera va deveni mai calmă, mai înțelegătoare sau mai puțin critică.