fbpx

De ce ne certăm?

De ce ne certăm, de fapt? O prietenă are o vorbă cu care reușește să scoată multă lume din pepeni: „Suntem diferiți și ce bine că e așa.” Și asta pentru că de cele mai multe ori „a fi diferiți” este perceput ca un generator de conflict.

Eu cred că tocmai faptul că suntem diferiți ne ajută să creștem, să ne lărgim orizontul. Cu cât suntem dispuși mai mult să înțelegem acea parte diferită din ceilalți, cu atât devenim noi mai complecși, mai flexibili și mai adaptabili. Sigur, e important să și vrem asta.

Fiecare dintre noi vede realitatea într-un mod personal, conform hărții pe care și-a creat-o. Am vorbit despre harta interioară și cu alte ocazii (Harta nu este teritoriu) și spuneam că exact aceste diferențe de percepție duc la neînțelegeri în comunicare, deci la certuri.

Hai să vedem de ce ajungem să ne certăm? (câteva dintre situații, în niciun caz toate)

Comunicăm diferit

Oricât de mult am avea impresia că vorbim pe aceeași limbă cu ceilalți, nu prea o facem. Suntem, fiecare dintre noi, un amestec de tipologii de comunicatori și, culmea, cea care e predominantă acum, e foarte posibil să se schimbă în următoarele zile sau chiar ore. După context. Așa că este destul de greu să presupunem să nimerim într-o discuție în care celălalt să înteleagă exact ce vrem să spunem. Greu, dar nu imposibil, din fericire.

Un exemplu bun este diferența dintre un comunicator emoțional și unul rațional. Aici sunt discrepanțe foarte mari și apar cele mai mari certuri, pentru că primul vrea să simtă, în timp ce al doilea vrea să înțeleagă mental.

Avem nevoi și așteptări diferite

De exemplu două persoane – fie un cuplu, fie colegi de muncă, fie din aceeași familie – care petrec destul de mult timp împreună, iar unul are nevoie de liniște, pe când celălalt să vorbească foarte mult.

Diferența este destul de abruptă. Primul are așteptarea ca celălalt să înțeleagă și să se abțină de la multe vorbe, iar al doilea se așteaptă să aibă un partener de conversație activ. Cu alte cuvinte, unul se simte invadat, iar celălalt neascultat. E foarte ușor să apară cearta.

Timpul petrecut împreună

Atunci când unul din cei doi are pretenția ca totul să fie făcut împreună, iar celălalt are nevoie de spațiu din când în când se nasc tensiuni. Stăruința din partea unuia ca absolut orice activitate – acasă, la muncă, legată de hobby-uri, etc – să fie împărtășită duce la presiune, la sentimentul de obligație și, implicit, la certuri.

Diversele răni pe care le purtăm cu noi în relație

Fiecare avem un bagaj din trecut pe care-l aducem cu noi în relație. Se întâmplă de foarte multe ori să ne certăm nu atât de mult cu persoana din fața noastră, cât cu proiecția diferitelor persoane din trecutul nostru, proiecție pe care o vedem în momentul respectiv în reacția sau în replica celuilalt.

Este poate cea mai profundă și cea mai importantă situație care generează certuri, totodată cea mai ascunsă. Vedem în celălalt toate conflictele noastre nerezolvate – cu părinți, cu foști parteneri, cu oameni care la un moment dat ne-au spus ceva ce ne-a durut – și acum reacționăm la amintirea și la emoția acelei amintiri mai degrabă decât la ceea ce este în fața noastră.

De exemplu, o replică de tipul „Nu ai făcut suficient pentru mine” poate să fie sau nu reală. Dar dacă ea îi declanșează celui care o aude o corelare cu părintele care nu a fost niciodată mulțumit de acesta, intră inconștient în conflict cu acel părinte și iese cu scântei în relația din prezent.

Cearta poate fi, de fapt, ceva bun

Acum, e important de ținut minte e că cearta nu rezolvă probleme, ci ventilează emoții. Problemele se rezolvă după ce s-a terminat cearta, cu o cafea sau un pahar din vin în față, rațional și constructiv.

Pentru că da, gestionate corect, certurile pot avea și un aspect pozitiv. Să știi cum să te cerți e o abilitate care poate contribui la relații de lungă durată, mulțumitoare și funcționale.

Contrazicerea poate să fie o sursă de învățare despre sine, despre partener și chiar despre relația dintre cei doi. Prin ceartă se spun lucruri care poate altfel nu se zic, se descoperă frici, bagaje din trecut, nesiguranțe, mecanisme de autosabotaj și este un prilej fantastic de autocunoaștere.

Și aici devine înțeleasă vorba prietenei mele. „Suntem diferiți și ce bine că e așa.” Pentru că, nu doar că putem descoperi lucruri despre noi sau celălalt, ci și perspective noi despre cum putem schimba cadrul în care privim situațiile care altfel, sunt doar subiective.

Cearta scoate esențialul la suprafață

Practic, o ceartă poate duce la acel moment în care să-i spui celuilalt ce nu-ți convine, cum te-a rănit și ce ai nevoie. Și desigur, el să-ți spună ție. Astfel, discuția se concentrează pe de ce face fiecare ce face, ce este în mintea și harta fiecăruia, care este povestea pe care și-o spune el și care este povestea pe care o vezi și simți tu din partea lui, care este povestea ta.

În felul ăsta cearta poate deveni o negociere a termenilor în care cei doi pot funcționa împreună. O descoperire a hărții celuilalt pentru ca pe viitor să poată fi recunoscute pattern-urile, nevoile reale din spatele lor și modul în care îi pot fi întâmpinate corect.

Ai nevoie de sprijin?

Dacă simți nevoie să vorbești cu cineva despre o situație tensionată din viața ta, te invit să mă suni sau să-mi scrii în secțiunea de contact. Vorbim câteva minute despre ce te supără și apoi, programăm o primă întâlnire în care stabilim planul de lucru.

psiholog, psihoterapeut brasov