Dacă ai avea acum de ales să rămâi în orașul în care locuiești sau să te muți într-altul, cum ai face alegerea? Care e procesul tău interior, adică?
Majoritatea dintre noi facem alegerea asta analizând tot soiul de informații la care avem acces în momentul respectiv. Adunăm date, le punem pe hârtie, facem liste pro și contra, discutăm cu familia, apropiații, specialiștii. În esentă, ne facem o idee despre care dintre cele două variante este potrivită cu tot ceea ce putem ști în acel moment.
Luăm în final decizia să ne mutăm, să zicem. Și după o săptămână vedem că nu ne descurcăm cu anumite aspecte în noul context. Întrebarea este: aveam această înformație înainte de a face alegerea? Răspunsul cel mai probabil este că nu.
Ca atare, exact în momentul în care am luat acea decizie, ea a fost cea mai potrivită pentru noi.
Despre asta vorbește principiul nr. 12 din NLP:
Fiecare alegere pe care o facem la un anumit moment este alegerea cea mai potrivită pentru noi.
Fiecare dintre noi suntem pe o scară sau pe un circuit evolutiv. Vrem nu vrem, constant, la o anumita perioadă te timp, mai punem o cărămidă la fundația a cine suntem noi. Ce înseamnă asta?
Învățăm ceva nou, deprindem abilități noi, dobândim credințe noi, renunțăm la credințe vechi. Sau apar oameni noi în viața noastră care ne fac să vedem lucrurile diferit ori pleacă oameni din viața noastră, ceea ce ne permite să avem și o altă perspectivă asupra vieții. Suntem constant într-un circuit de creștere, evoluție, dezvoltare.
Așadar, în momentul în care facem o alegere, oricât de proastă poate părea ea când privim înapoi, ea este, pentru acel moment în care am făcut-o, cea mai bună.
De ce?
Când luăm o decizie avem la baza ei, așa cum spuneam, tot ceea ce ne era cunoscut la acel moment. După ce am luat acea decizie – care vine la pachet cu lecții noi – inevitabil creștem. Apoi, după ce am crescut putem să ne uităm în urmă, cu informații noi, și să ne gândim că nu a fost o decizie bună pentru că i-am experimentat rezultatul, efectul.
Dar pentru acel moment din trecut a fost o decizie potrivită, considerând toate variabilele și opțiunile de atunci. Ea n-ar mai fi bună pentru momentul în care mă aflu după ce m-am schimbat prin ea.
Ce ne facem cu cei care fac alegeri distructive, de exemplu?
Ei bine, aici putem aduce în discuție felul în care este configurat creierul nostru din punct de vedere al tiparelor neuronale. Unul dintre principiile psihanalizei – principiul repetiției, despre care am scris și într-un articol anterior – spune că modul în care suntem înclinați să repetăm aceleași scenarii, este unul dintre mecanismele de funcționare și supraviețuire pe care le folosește creierul nostru.
O dată cunoscut, un drum este mai ușor de parcurs. Asta se întâmplă și cu legăturile neuronale – merg pe drumul deja învățat pentru a face economie de resurse și pentru a ne aduce plăcere imediată. Chiar și prin simplul fapt că ne menține în zona de confort.
Așadar, la acel moment, chiar și o astfel de alegere este – cel puțin din punct de vedere al conservării energiei – cea mai bună pentru noi. Evident, pe termen lung nu mai este la fel, însă principiul 12 se referă la momentul alegerii în sine.
Dacă ne-am schimba atitudinea față de greșeli?
Greșelile pe care ni le judecăm foarte tare, alegerile pe care considerăm că n-ar fi trebuit să le facem și care poate considerăm că ne-au distrus viața sau că ne-au făcut să suferim sunt, de fapt, cele mai potrivite alegeri pe care puteam să le facem la momentul respectiv, în punctul în care ne aflam în propria evoluție.
Așadar, în loc să ne judecăm pentru alegerile făcute, cum ar fi să ne gândim că, în cel mai rău caz, ne alegem propriile lecții de care avem nevoie la momentul respectiv ca să evoluăm? Și, în cel mai bun caz, ne alegem cu rezultate frumoase și care să ne aducă o stare de bine.
