fbpx

Kinestezicul, ca tipologie în comunicare

Până acum am vorbit despre modelul VAKOG, în general, precum și specific despre vizual și auditiv ca și tipuri de manifestare și comunicare.

Cum ziceam și în articolele trecute, fiecare avem un mod specific prin care ne formăm experiența.

Acea Hartă Interioară care ne trasează limitele experienței personale, subiective, este definită de aceste sistemele reprezentaționale, care ne sunt cunoscute simplu drept simțuri.

Astăzi focusul este pe kinestezic, ca și tipar de manifestare și comunicare.

Kinestezicul

Persoanele kinestezice tind să fie extrem de empatice și sensibile la energia celor din jurul lor. Drept urmare, acestea sunt definite de o trăire interioară mai pronunțată decât vizualii sau auditivii.

Acest lucru îi poate ajuta să lege conexiuni foarte puternice cu persoanele de a căror energie se simt atrași sau cu care se simt confortabil. Pe de altă parte, dacă simt un disconfort în prezența unei persoane, vor căuta să evite contactul și persoana cu totul, dacă le va fi posibil.

Totodată, fiind atât de conectați cu trăirea interioară, pot demonstra o intuiție fantastică. Ori, dacă își dau voie să o asculte, pot lua decizii extrem de bune, atât pentru ei cât și pentru cei care au încredere în opinia lor. Pot tinde să ia decizii mai degrabă bazate pe emoții și sentimente, decât pe ce are logică sau sens.

Persoana kinestezică este genul care învață făcând, prin mișcare, prin „a pune mâna” pentru a putea trăi și integra cunoștințele pe deplin. Pentru ei, experiența practică este mult mai valoroasă decât cea teoretică, pentru că trăirea interioară este modalitatea cea mai firească de a dobândi abilități și cunoștințe noi.

Cu ceilalți

Tind să fie persoane introvertite și să aibă un ritm propriu. Motivul este nevoia lor de a trece experiențele printr-un filtru personal, interior, înainte de a oferi un răspuns sau un feedback de orice fel. Acest lucru poate fi deranjant pentru un vizual, spre exemplu, care este extrem de rapid și are nevoie ca lucrurile să fie făcute ieri.

Kinestezicii sunt persoane care pun accent mai mult pe mod în care se simt, decât pe modul în care arată. Astfel, vor fi tentați să aleagă, mai degrabă, ținute lejere, plăcute la atingere, în detrimentul celor „frumoase” sau „la patru ace”.

În conversație cu alții, preferă să stea mai aproape de interlocutor din nevoia de a se conecta cu acesta, de a-i simți starea atunci când vorbește. Acest lucru poate deveni deranjant, de exemplu, pentru un vizual, care are nevoie de distanță între el și interlocutor, ca să poată avea imaginea de ansamblu asupra situației.

În relații, cel mai probabil limbajul iubirii este cel al atingerilor. Din acest motiv, atunci când va simți nevoia să se apropie de cineva sau se va simți mai apropiat de o persoană, va avea impulsul să îmbrățișeze, să atingă sau să stea mai aproape de acel om. În timp ce, în cuplu, poate fi un lucru dorit – excepție făcând situația în care partenerul/a nu are acest sistem predominant – în context formal poate crea confuzie, disconfort sau conflicte.

Cum recunoști un Kinestezic?

Din perspectiva limbajului corpului, persoanele kinestezice se evidențiază prin faptul că-și țin deseori privirea îndreptată mai mult în jos, predominant spre partea dreaptă.

Atunci când îți vorbesc, mențin o tonalitate joasă, exprimându-se la un volum ceva mai redus, articulând cuvintele lent și cu pauze multe între ele. Respirația este profundă, lentă, predominant abdominală.

Stau, de regulă, cu capul aplecat către față, având mușchii relaxați și detensionați. Îi poți observa prin faptul că tind să își țină mâinile foarte mult în jurul corpului și, dacă au obiecte plăcute la atingere în jurul lor, jucându-se constant cu acelea.

Pentru că sunt profund conectați cu emoțiile lor – și ale altora, uneori – aceștia pot fi văzuți des înroșindu-se la față, chiar dacă vorbesc sau doar ascultă ceva cu interes.

La nivelul limbajului verbal, vor folosi cuvinte și expresii precum:

  • Cuvinte: atingere, calm, liniștit, confortabil, moale, dur, emotiv, tandru, masiv, finuț, tensiune, savoare, adulmecare, dulce, apetisant, gustos, înmiresmat, etc.
  • Verbe: a adulmeca, a mirosi, a se mișca, a gusta, a simți, a fi în contact cu, a se simți bine, a se potrivi, a îmbrățisa, a aluneca, a rezista, a tremura, a răsuci, a fi preocupat, a savura, a se lupta, etc.
  • Expresii: „a ține cu dinții de”, „a trage niște sfori”, „a fi mână în mână cu”, „a-i da de cap”, „a se simți eliberat”, „a se lăsa purtat de val”, „lumea este cu susul în jos”, „așchia nu sare departe de trunchi”, „sunt mișcată de această poveste”, „ești cam afumat”, „e greu de digerat”, „ne ținem tari”, „situația atârnă de un fir de ață”, „teoria ta nu stă în picioare”, „lasă-te pe mâna mea”, „să dăm cărțile pe față”, „călduroase urări de bine”, „îi prindem din urmă pe ceilalți”, „gustul dulce al succesului”, „beat de fericire”, „nu mai înghit așa ceva”, „viața are gustul bucuriei”, „nu-mi miroase a bine”, „am luat contact cu realitatea”, etc.

Ce îi deranjează?

Să fie nevoiți să memoreze informații fără să aibă experiența propriu zisă a lucrului pe care îl au de învățat. Cum nevoia lor este de a face, pentru a putea înțelege și integra pe deplin, pot fi ușor deranjați de obligativitatea memorării unor informații, fără referințe experiențiale.

Starea emoțională și manifestarea unei persoane îi poate deranja foarte mult, dacă nu este în rezonanță cu a lor sau dacă este mult prea intensă. Fiind hipersensibili la emoțiile celorlalți, se pot trezi de mult ori preluând din starea lor, devenind astfel dificil pentru ei să gestioneze un cumul dublu de trăiri.

Atunci când cineva îi grăbește, fie să ia o decizie, să acționeze sau să plece repede undeva, se pot simți forțați să își iasă din zona de confort și pot deveni frustrați, încordați și neproductivi, ba chiar defensivi. Cum spuneam, nevoia principală a lor este să-și dea seama ce simt referitor la ce li s-a spus / ce au de făcut.

Din acest motiv, au întâi nevoie să treacă totul prin filtrul propriu, pentru a putea veni cu cel mai bun, simțit, răspuns. Lucru care, uneori, le poate lua ceva mai mult timp decât este posibil în contextele în care se regăsesc.

Dacă nu se simt în regulă, vor lua distanță. Una dintre nevoile principale ale persoanelor introvertite este aceea de a se retrage din mediul social și de a se reîncărca. Fiind predominant introvertiți, kinestezicii vor avea constant nevoie să se regrupeze după o discuție intensă, urmând chiar să revină ulterior cu răspunsuri sau concluzii.

De asemenea, pot avea des schimbări de stare, oscilând între a fi foarte deschiși, bine dispuși și reținuți, cu toane. Având în vedere intensitatea cu care trăiesc emoțiile și conflictele, este de la sine înțeles să aibă nevoie de spațiu mai mult decât alte persoane.

Acest lucru poate naște însă conflicte, dacă această nevoie nu este înțeleasă și respectată. De asemenea, poate să le dea un sentiment că nu sunt înțeleși, că nu sunt acceptați.

Iar, dacă nu învață cum să-și gestione intensitatea cu care trăiesc totul, din punct de vedere emoțional, vor tinde să opteze pentru una dintre două variante:

  • se vor închide în fața emoțiilor, alegând „să nu simtă”;
  • vor avea schimbări dese de stare, trăind intens sentimentul de dezechilibru în viața lor.

Află mai multe

Mai multe despre caracteristicile persoanelor kinestezice, cum îi abordăm și cum putem să ne îmbunătățim comunicarea, precum și abilitățile de învățare, vom discuta la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ din acestă toamnă.

Dacă vrei să afli mai multe despre VAKOG sau despre specificul celorlalte tipologii, poți accesa unul dintre link-urile de mai jos:

beenhere

Poți descărca Chestionarul pentru determinarea sistemului predominant de reprezentare aici