Chiar dacă i-am dat ca denumire un termen ce pare că nu are corespondent în română, bullying-ul nu este ceva chiar nou. Sunt convinsă că dacă ne gândim la situații din istorie în care oamenii, indiferent de vârstă, au fost batjocoriți, ne dăm seama că e cam același lucru. Este mai vizibil în timpurile noastre, e adevărat, și a căpătat valențe noi pentru că vine la pachet cu libertatea de exprimare.
Când auzim termenul de bullying, primul instinct este să ne gândim la un copil sau o gașcă de copii care se iau, mai mult sau mai puțin agresiv, de alt copil. De obicei, copiii „cool” se iau de cei retrași, timizi, nesiguri.
Lucrul acesta, însă, este o iluzie cât de poate de mare. Bullying-ul este definit de fapt, conform dicționarelor, ca fiind un comportament ostil față de o altă persoană, care duce la excludere și marginalizare, prin acte de umilire. Cuvântul „bullying”, deși nu are o traducere exactă, modernă, în limba română, poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare, subminare a importanței altcuiva, batjocură.
Iar acestea se referă atât la copii, cât și la adulți. Deși suntem obișnuiți să auzim despre fenomenul de bullying mai mult din școli, de la copiii noștri, acest comportament se regăsește la persoane pe toate nivelurile de vârstă, în orice pătură socială, fără să țină cont în mod deosebit de sex, vârstă, status, venituri sau orice altceva.
Astfel, ajungem să observăm:
- Bullying între membrii familiei – și nici măcar nu e nevoie să luăm exemplele extreme, cu agresiuni, ci putem privi chiar și la situațiile subtile ce par nevinovate. Acele etichete – despre care mai vorbisem și într-un articol anterior – ce par inocente, dar repetate pot provoca reacții de bullying ale copiilor mai departe, în școală și în, mai apoi, viața adultă.
- Bullying între colegii de muncă – un tip de presiune ce impactează atât performața angajaților, cât și funcționarea companiei.
- Bullying în companii în relația dintre angajator și angajat – hărțuire care atinge și exploatează în mod direct nevoile de bază.
- Bullying în grupul de prieteni – seamănă într-o oarecare măsură cu cel în cadrul familiei, pentru că, de multe ori, decizia de a ne îndepărta de acel mediu e influențată de relațiile apropiate.
- Bullying raportat la identitatea socială – afectează imaginea prin zvonuri sau bârfe, iar rezultatul este excluderea dintr-un mediu căruia i-a aparținut o vreme acea personă.
- Bullying în mediul virtual – pe măsură ce ne-am mutat viețile în acest mediu în utlimii ani, voit sau de nevoie, riscurile unui astfel de bullying sunt direct proporționale cu timpul petrecut acolo. Sau, mai ales, cu asocierea pe care o facem între acel mediu și identitatea noastră.
- Bullying invers poziției de putere – sunt situațiile în care hărțuirea pornește din ceea ce percepem ca fiind o poziție submisivă asupra unui dominant. Se întâmplă mai rar, dar există: atunci când un copil devine bully față de părinte sau un elev manifestă un astfel de comportament față de profesor.
Cum se vede lumea de partea cealaltă?
Recent vorbeam cu cineva că, de cele mai multe ori, aleg să iasă în public doar victimele abuzului din partea unui bully. Nimeni, sau prea puțini, se întreabă ce determină o persoană să devină agresivă cu cei din jur.
Studiile arată că cei care recurg la acest comportament sunt, de multe ori, oameni care au stima de sine scăzută. Sunt, la rândul lor, victimele unor alte contexte, ghidate de trăiri interioare de teamă, nesiguranță, sentimentul că sunt slabi, neîncredere, panică și nevoia de a se apăra în mod constat.
Istoricul unui om care apelează la bullying
De obicei vin din familii abuzive, în care nu au primit sprijin, dragoste, înțelegere, în care nevoile. De asemenea, uneori „simpla” neglijare a nevoilor emoționale pot da naștere unui comportament de tip bully. Spre exemplu, un copil devenit „victima colaterală” din divorțul părinților, fiind mereu manipulat, manevrat.
De regulă, un personaj de tip bully reprezintă un tip de persoană care își gestionează stresul emoțional folosind bullying-ul ca mecanism de coping pentru problemele de viață, pe care nu știe cum să le rezolve în alt fel.
Te invit, însă, să îți amintești mereu un lucru: atunci când cineva îndreaptă un astfel de comportament înspre tine, nu este vina ta. Nu ești „stricat„ în niciunul fel, căci hărțuirea nu este despre tine, ci este despre problemele nerezolvate ale celui care acționează în acel fel și despre inabilitatea lui de a le gestiona.
VREI SĂ AFLI MAI MULTE?
Scrie-mi un mesaj pe mail sau pe Whatsapp și programează-ți o ședință de terapie.
ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?
Îți recomand alte trei articole, care se completează frumos cu acesta.