Logic că emoțiile nu țin de logică, ai putea să-mi răspunzi. Ce ar putea fi de dezbătut despre o afirmație atât de evidentă?
Hai să vedem.
Imaginează-ți că îi povestești unui prieten, printre suspine, că tocmai ai aflat că ai fost concediat și el îți spune „nu plânge că nu are sens!”. Cât de bun argument este „sensul” – adică logica – pentru a te face într-adevăr să nu mai simți emoția care te-a făcut să plângi?
Ce se întâmplă?
Din punct de vedere funcțional creierul nostru este structurat în așa fel încât logica și emoțiile nu se află în același punct din harta neuronală. Practic, noi avem 3 creiere:
1. Creierul reptilian care este autonom și primitiv și controlează funcțiile importante pentru supraviețuire, activitatea organelor, bătăile inimii, respirația.
2. Creierul limbic, ale cărui principale componente sunt amigdala și hipocampul, este numit creierul emoțional și reprezintă depozitul nostru de amintiri emoționale și senzoriale. Este asemeni unui scanner pentru tot ce înseamnă trăire emoțională, conexiune afectivă, trăire afectivă, amintiri. Stochează experiența trăită în hipocamp și emoția legată de ea în amigdală și este responsabilă de reacția de tipul „luptă sau fugi”.
3. Creierul rațional este compus din cortex și neocortex și reprezintă partea mai nouă a creierului nostru ce ține de raționament, logică, structură, stocarea informațiilor, accesarea lor, luarea deciziilor, rezolvarea situațiilor.
Chiar dacă această partea a creierului – cel rațional – este responsabilă cu analiza, ea nu se ocupă și de înțelegerea emoțiilor, pentru că emoțiile nu se formează acolo.
Astfel că toate reacțiile, criticile, judecățile de genul „gândește logic” atunci când te sperii sau „nu mai plânge că nu are sens”, cum spuneam mai devreme, sunt așteptări nefondate pentru că nu așa suntem structurați.
Fun fact
Sistemul limbic reacționează de 80-100 de ori mai rapid decât cel rațional.
Mai mult decât atât, în caz de pericol real sau imaginar, controlează și activitatea sistemului reptilian (modificarea pulsului, a respirației, a bătăilor inimii, transpirație abundentă, „uscarea” gurii) astfel încât corpul nostru să ajungă într-o stare propice oricărei reacții ce poate deveni necesară în acel moment.
Așadar, trăirea emoțională nu are nicio treabă cu logica. Ea are legătură cu sufletul, cu aspectul ființei care ține de creație, de inovație, de legăturile care se fac între oameni, de apartenență, de nevoia de iubire, ș.a.m.d.
La ce mă ajută să știu asta?
În primul rând, cunoscând modul de funcționare al creierului, putem înțelege că persoanele din viața noastră au reacții nu pentru a ne face în ciudă, ci pentru că ReAcționează la ceva ce percep ele ca fiind pericol sau durere.
Nu vorbesc aici de reacțiile făcute conștient pentru a răni, ci la cele spontane, ca răspuns la ceva din imediata apropiere fizică și existențială. Astfel că, înțelegând de unde vin reacțiile spontane la diferiți stimuli, ne putem dezvolta empatia și crea relații mult mai conștiente.
Colac peste pupăză, ne ajută să descoperim ce temeri avem noi și unde putem lucra pentru a schimba percepțiile pe care le avem, astfel încât să ne schimbăm, în timp, reacțiile emoționale cu ceva mai constructiv.
În felul ăsta, cred eu, ajungem să ne conectăm mai autentic unii cu ceilalți.
VREI SĂ AFLI MAI MULTE?
Despre Harta Interioară, precum și despre multe alte lucruri vom vorbi la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ care va începe în septembrie, 2022. Mai multe informații vor apărea în curând pe pagina evenimentului.
ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?
Îți recomand alte trei articole, care se completează frumos cu acesta.
