fbpx

De ce renunțăm la terapie?

Spuneam într-unul dintre articolele recente că da, este adevărat că cerem tot mai ușor ajutorul unui specialist. Iar asta e o veste foarte bună. De aici înainte mai sunt totuși niște obstacole de trecut. Pentru că procesul nu e simplu, motivația nu este constantă și senzația de bine este, la început, trecătoare.

De prea multe ori am văzut oameni renunțând la terapie înainte de a obține rezultate sau înainte de a-și atinge un obiectiv setat. În experiența mea de până acum am observat câteva motive recurente pe care cred că este bine să le conștientizăm.

Înțelegerea lor poate duce la depășirea barierelor și continuarea procesului terapeutic, pentru că, până la urmă, cel mai important este ca persoana care apelează la ajutor să progreseze și să atingă o stare mai bună de a fi care să se mențină.

1. Nepotrivirea dintre terapeut și client

Sigur că se poate întâmpla asta, nu putem pretinde că ne potrivim cu toată lumea. Iar în contextul unui proces intim și personal cum este cel de explorare interioară prin care trece clientul, confortul, încrederea și sentimentul de siguranță sunt esențiale.

De aceea recomandam și în articolul Cum ne alegem terapeutul ca pregătirea să fie făcută temeinic, pe cât se pate, desigur. În orice caz, dacă există această nepotrivire este cât se poate de clar că o persoană nu va putea face schimbări semnificative în viață.

Așadar, eu văd două soluții posibile, ambele rezultate după o discuție onestă, deschisă cu terapeutul:

  • Încheierea terapiei, eventual cu o recomandare din partea specialistului către altul pentru client.
  • Rezolvarea lucrurilor care creau disconfortul dintre cei doi și posibilitatea continuării terapiei, uneori chiar cu rezultate neașteptat de bune pentru că totul vine pe o bază nouă de deschidere și încredere.

2. Așteptări nerealiste sau setate eronat legate de terapie

Foarte des se întâmplă ca oamenii să creadă că a merge la terapeut înseamnă că acea persoană le va spune ce este în neregulă și ce să facă pentru schimbare, iar ei trebuie doar să facă niște acțiuni concrete. Și, sigur, asta nu poate să dureze decât 2-3 ședințe.

Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, pentru că terapia implică:

  • timp (minimum minimorum șase luni) – nu este deloc realist să ne închipuim că pentru o dificultate pe care o are cineva de ani întregi se găsește rezolvarea în două – trei ședințe;
  • investiție financiară;
  • motivație, fără de care clientul nu va lucra constant pe subiectele care ies la iveală în procesul terapeutic, implicit nu va vedea rezultate și va renunța înainte de termen.

3. Sentimentul prematur de bine

Într-o situație fericită, în care terapeutul și clientul sunt pe aceeași lungime de undă, iar atmosfera în cabinet este una de siguranță și susținere, clientul se va simți înțeles și cu un plus de optimism și speranță de mai bine pe moment.

Dacă acest moment este interpretat greșit – cum că s-ar fi rezolvat problema pentru care acea persoană a venit la terapie – apare riscul să ia decizia de a se opri când încă nici măcar n-a început efectiv munca.

Desigur, se poate întâmpla uneori chiar să se rezolve o problemă atât de repede, dar acestea sunt excepțiile. De cele mai multe ori, însă, după ce clientul a întrerupt preamatur terapia, efectul de optimism se disipează, iar persoana revine la vechile obiceiuri și probleme.

4. Clientul nu vine de bunăvoie sau din proprie inițiativă

Se întâmplă asta foarte des în cazul cuplurilor, când unul dintre parteneri îl forțează pe celălalt să alepeze la terapeut sub amențarea că altfel termină relația. O altă situație este când clientul este influențat de prieteni sau de familie, dar el nu crede 100% într-un astfel de proces. Și, desigur, cazul adolescenților și al copiilor aduși la terapie și care sunt văzuți ca fiind unica „problemă” de rezolvat.

În situația asta, este clar că lipsește motivația reală, iar terapia se va împotmoli destul de repede. Bineînțeles că există cazuri fericite în care un astfel de început poate duce la relevații și relație pe termen lung între client și terapeut, cu rezultate bune. Dar, din nou, acestea sunt excepțiile.

Din toate aceste motive și altele pe care nu le-am abordat aici este necesar să înțelegi și să accepți că drumul spre schimbare este o muncă de echipă, zilnică și că este important ca terapeutul să fie „ajutat ca să te ajute”. Și, poate chiar mai important de atât, unele lucruri rămân în responsabilitatea noastră tot restul vieții noastre, precum o dietă echilibrată pentru corp, la fel să menținem „dieta” echilibrată pentru suflet și minte.