Managementul grupurilor este o parte crucială din succesul unei afaceri sau companii. Află cum poți gestiona ta citind articolul de azi. Pentru mai multe îndrumări personalizate, intră în secțiunea de Contact.
Am vorbit deja în 5 articole până acum, despre modelul VAKOG și apoi, pe rând, despre cum se manifestă Vizualul, Auditivul, Kinestezicul și Auditiv-Digitalul ca și forme de manifestare în comunicare și nu numai.
În articolul de astăzi vreau să fac o paralelă între ele și să clarific puțin care este dinamica pe care o poți regăsi în cadrul unei echipe.
Manifestarea
La nivelul comunicării, putem privi modelul VAKOG de comunicare astfel: 4 limbaje complet diferite care au un set personal de cuvinte, expresii și nevoi în comunicarea cu ceilalți.
Astfel, avem pe de-o parte Vizualul.
Vizualul este acea persoană care gândește în imagini, filme și scene. Persoana care are nevoie să poată vedea pentru a înțelege pe deplin. Este persoana care atunci când îți povestește ceva, dacă ai puțină imaginație, îți descrie totul într-o manieră în care te face să te simți ca și când ai fost și tu acolo – poți vedea întreaga experiență, pornind de la modul în care o descrie.
Pe de altă parte, avem Auditivul.
Auditivul este cel care este profund impresionat (sau deranjat) de sunetele din jurul său. Fie că este vorba de sunetele de fundal din mediul în care se află, fie că este vorba despre muzică sau vocea persoanelor dragi, sunetele reprezintă modalitatea cea mai firească pentru el de a trăi viața. Este o persoană extrem de sensibilă și atentă la orice schimbare din tonalitatea cuiva și poate reține extrem de multe combinații de sunete – fraze, versuri, note muzicale, pași, etc.
Apoi, avem Kinestezicul.
Kinestezicul este persoană deplin conectată cu trăirea emoțională, interioară, care are o capacitate crescută de a empatiza și de a simți compasiune față de cei din jur. De altfel, este persoana care va vorbi constant în emoții și trăiri, are nevoie de un timp mai lung de procesare a anumitor situații și care, vorbește puțin, încet dar cu scop clar, atunci când o face.
În final, avem Auditiv-Digitalul
AD-ul este caracterizat de o activitate mentale foarte pronunțată. Acesta are nevoie să înțeleagă, lucrurile să aibă o structură, un set clar de pași și un sens în tot ceea ce presupune rezultatul final. Orice lucru abstract, ambiguu sau legat strict de socializare fără un scop anume, le poate crea disconfort.
Vor vorbi des în cuvinte și expresii care evidențiază procesele de gândiri, cogniții și analiză. „Mă gândesc că”, „cred că…”, „are sens să…”, „e logic dacă…” sunt doar câteva dintre frazele care trădează un AD și ne face să înțelegem că avem de a face cu o persoană rațională, logică, structurată, care va fi preponderent focusată pe task și rezultate, în detrimentul relațiilor personale, pauzelor de socializare sau a momentelor de apropiere sau distracție.
După cum poți vedea, fiecare are un limbaj propriu, un stil preferat de manifestare și de conectare la mediul înconjurător, precum și la ceilalți participanți la comunicare. Cu cât cunoaștem mai bine particularitățile fiecărui stil de comunicare, cu atât vom putea îmbunătăți relațiile cu membrii familiei, partenerul/a de viață sau chiar cu membrii echipei de la job.
Nevoile
Nevoile fiecărui stil de comunicator sunt diferite. Practic, pornind de la simțuri și limbajul pe care îl folosim, ne formăm o hartă interioară, după care ne ghidăm atunci când ne raportăm la realitate. Din această hartă, derivă o multitudine de manifestări, reacții, credințe și nevoi, precum:
Vizualul
Vizualul are nevoie să vadă, să i se face scheme și să poată avea o privire de ansamblu asupra persoanei, situației sau lucrului pe care îl au de înțeles sau de rezolvat. Ritmul trebuie să fie măcar la fel de rapid ca șirul de imagini care se succed în mintea lor, pe măsură ce ascultă și le vin idei.
Au nevoie să li se arate cum să facă, pe unde să o ia și să li se vorbească în imagini. De exemplu: în loc să spui „mă simt rău”, poate să fie mai de ajutor să spui „mă simt ca și când se învârte toată casa cu mine”. Ei își pot imagina foarte ușor descrierea asta și să îi poate ajuta să înțeleagă mult mai bine ceea ce simți în acel moment.
Auditivul
Auditivul are nevoie de un mediu moderat, din punct de vedere al sunetelor de fundal. Fie că este vorba de un sunet alb, de fundal, monoton, care să le permită să se focuseze pe ce au de făcut, fie că este liniște, nevoia lor de constanță în ceea ce privește sunetele este pregnantă.
Au nevoie să li se vorbească pe un ton plăcut, ușor de urmărit și să se mențină o melodicitate în discurs. Atunci când sunt la o întâlnire, au nevoie să stea undeva unde să audă cât mai clar ce spune interlocutorul sau cel care face prezentarea. Orice alt sunet produs în timpul unei conversații – țăcănitul unui pix, de exemplu – poate fi extrem de deranjant și le poate distrage atenția de la discuție.
Kinestezicul
Kinestezicul are nevoie de un mediu calm, pașnic, în care să se simtă în armonie cu tot și toți. De preferat, să aibă un spațiu al lor, în care să se poată retrage sau manifesta așa cum le este cel mai bine. Ideal, să nu se pună presiune pe ei să facă lucrurile mai repede decât le este firesc, ci din contră, să li se dea timpul și spațiul de a ajunge la rezultat în ritmul lor.
Au nevoie de un colectiv plăcut, în care oamenii să fie calmi, temperați și răbdători, deschiși și prietenoși. Dacă nu se simt bine în cadrul unui colectiv, au nevoie de extrema cealaltă, și anume de spațiu, distanță față de grup și momente de liniște, pentru a putea lucra eficient.
Auditiv-Digitalul
Persoanele care au dialogul interior foarte pronunțat au, așa cum am spus mai sus, nevoie să înțeleagă lucrurile. Din ce motiv fac așa și nu așa, pentru ce scop să facă un lucru, care este rezultatul final, din ce motiv ceilalți fac ceva și el/ea altceva, care este structura după care se ghidează și care sunt pașii de urmat? Toate acestea sunt nevoi ale AD-ului. Cu alte cuvinte, AD-ul are nevoie să știe, să înțeleagă și să găsească un sens în tot ceea ce face.
Conflicte
Conflictele care pot apărea între cele 4 tipuri de comunicatori sunt date de nerespectarea nevoilor fiecăruia și de încercarea de a ne impune propriul limbaj și ritm asupra celorlalți.
Vizual cu kinestezic
Spre exemplu, un vizual poate fi constant grăbit și agitat în preajma unui kinestezic, punând presiune pe acesta din urmă să aibă același ritm ca al său – rapid. Lucru care va scoate kinestezicul din sfera sa de confort, îi va provoca sentimente de agitație, nervozitate, frustrare și chiar senzația că nu este suficient de bun la ceea ce face, pentru că nu oferă rezultatele la timp sau face eforturi prea mari pentru ceva ce alții pot face mult mai repede.
Astfel, kinestezicul poate ajunge la situația în care pierde încrederea în forțele și capacitățile proprii și poate să tragă concluzia că mai bine pleacă de la respectivul job, pentru că nu este oricum potrivit sau înțeles.
Vizual cu auditiv
Un vizual, comparativ cu un auditiv, pot avea un alt tip de conflict. Vizualul are nevoie să vadă și să privească în ochi, ca semn că oferă atenție și importanță persoanei cu care vorbește. Drept urmare, va sta la o distanță care să îi permită să vadă bine interlocutorul său, va privi persoana în ochi și se va aștepta ca persoana căreia îi vorbește să o privească, la rândul său. Auditivul, pe de altă parte, este persoana care are nevoie să audă. De multe ori, acesta va neglija privitul în ochi, preferând să întoarcă capul într-o parte, poziție care îi permite să audă mai bine ceea ce i se spune. Pentru vizual, poate fi considerat un gest de neatenție sau lipsă de interes, dacă nu știe că, de fapt, auditivul este cel mai atent exact în acel moment și nu atunci când îl privește în ochi.
Kinestezic cu auditiv-digital (AD)
Între un kinestezic și un AD, conflictul poate deveni interesant, de asemenea. Kinestezicul vorbește în senzații, trăiri, emoții, sentimente, pe când AD-ul este tipul de persoană pragmatică, la obiect, care are nevoie de ceva clar și logic. Atunci când un kinestezic începe să spună „nu știu să spun de ce, dar simt că urmând acești pași vom eșua, nu vom obține rezultatele dorite”, o persoană cu AD-ul pronunțat se poate înfuria pentru că pentru el, „simt că nu merge” nu este un motiv logic și pertinent. Are nevoie de date, cifre, explicații clare și bine structurate, pentru a putea schimba direcția sau abordarea.
Iar acestea sunt doar câteva exemplu de posibile conflicte dintre cele 4 tipuri de comunicatori.
Rezoluții
Ca să mă îndrept către o încheiere, am să mă refer în ultima parte la cum putem rezolva sau chiar preveni aceste conflicte care pot apărea în cadrul echipelor sau grupurilor din care facem parte, fie ele în viața personală sau profesională.
- Învățăm limbajul fiecărui tip de comunicator, astfel încât să reușim să îi vorbim pe limba sa.
- Ținem cont de nevoile fiecăruia și ne adaptăm, mergând înainte conștienți de diferențele dintre noi și celălalt.
- Vorbim deschis, sincer și asumat despre ce simțim și gândim, ce nevoi avem și cerem, la rândul nostru, ceea ce avem nevoie.
- Punem constant întrebări de clarificare: „să înțeleg că ai vrut să spui… că pentru tine asta înseamnă, este… deci pentru tine asta se simte…”, astfel încât să ne asigurăm că am înțeles corect ceea ce se întâmplă cu celălalt.
- Pe cât posibil, atunci când delegăm, oferim cele mai potrivite atribuții fiecărui tip de comunicator în parte, pentru că nu este vorba doar despre stilul preferat de comunicare, ci și despre ritm, capacități, abilități native și talente personale ale fiecăruia dintre aceștia. A alege omul potrivit pentru o anumită sarcină poate elimina multe dintre conflictele interne, din cadrul echipei.
Mai multe despre caracteristicile fiecărui tip de comunicator, cum îi abordăm și cum putem să ne îmbunătățim comunicarea, precum și preveni conflictele, vom discuta la cursul de NLP Practitioner Somato-Integrativ care începe la jumătatea lunii septembrie.
Dacă vrei să afli mai multe despre VAKOG sau despre specificul fiecărui tip de comunicator, poți accesa unul dintre link-urile de mai jos: