Beneficiile practicilor spirituale regulate

Practicile spirituale pot îmbunătăți sănătatea mintală, emoțională și fizică.

De cele mai multe ori suntem bucuroși să fim în controlul existenței noastre, să știm că noi suntem stăpânii alegerilor, acțiunilor și vieții noastre. Și apoi vin peste noi situații complexe, mai mari decât noi, când ne dăm seama că puterea noastră de control e depășită. Atunci apare, în modul cel mai evident, dorința de a nu fi noi responsabili.

Un exemplu, oarecum dur, este cel al oamenilor dintr-un avion în prăbușire – fiecare va simți nevoia să-și pună încrederea într-o formă de existență mai sus de controlul personal. De fapt, de obicei, în situațiile limită – boli, cauze disperate – ne dăm cel mai bine seama de prezenta unei forme de credință în noi.

Dar cum ar fi să o conștientizăm în situații pozitive și să îi vedem beneficiile?

În esență, cu toții avem nevoie să credem în ceva, iar acestei credințe îi putem spune „sentimentul de legătură cu ceva mai presus sau mai înalt decât noi”. Fie că îi spunem Dumnezeu, sau entitate, Univers, fie că ne ancorăm în credința că nu există „nimic”, nevoia de a crede ceva sau în ceva e acolo. Indiferent cum alegem să-i spunem această credință produce în viața noastră un soi de magie.

Cum spunea J. K. Rowling prin vocea lui Albus Dumbledore în „Harry Potter”: „Cuvintele sunt, în opinia mea nu foarte umilă, sursa noastră inepuizabilă de magie. Capabilă atât să provoace răni, cât și să le vindece.”

Practic, ne exprimăm credința, în ceva sau în nimic, dându-i un nume și comunicând în cuvinte – vorbite sau gândite – ca să creăm acea legătură mai presus de noi. Aderarea fie la o credință, fie la o religie, fie la convingerea că nu există nimic vine din nevoia noastră de siguranță, de certitudine, care ne ține departe de teama de necunoscut și ne creează un sentiment de liniște.

Care sunt câteva dintre beneficiile practicilor spirituale?

Practicile spirituale ne oferă sentimentul că suntem convinși de ceva, fie că e vorba despre existența unui Dumnezeu, zeu, entitate sau forță divină, universală. Asta ne liniștește pentru că vine la pachet cu relaxarea că nu trebuie să cunoaștem noi toate răspunsurile. Creând iluzia sau convingerea că nu e chiar totul în responsabilitatea noastră și că este cineva sau ceva acolo – Dumnezeu sau destin – care are răspunsuri și soluții atunci când nu avem noi ne poate crea un sentiment de liniște.

Mai mult, atunci când ne conectăm la ceva spiritual – credință, forță, entitate – primim aceeași senzație pe care ne-o oferă conectarea autentică la o persoană. Unii dintre noi alegem să ne conectăm cu îngeri, sau arhangheli, un Dumnezeu sau un Zeu ori o Zeiță, poate cu spiritul unui lucru sau animale de forță.

Orice reprezentare are pentru noi, legătura creată personifică acel concept, credem în el, credem că e viu, că este o formă de viață, o manifestare reală, oarecum concretă, chiar dacă nu este perceptibilă fizic. Atunci ne permitem să formăm sentimente de atașament – încredere, respect, loialitate – și sentimentul că suntem sprijiniți, ascultați, susținuți, că avem o plasă de siguranță.

Aceleași emoții le căutăm, de fapt, în toate relațiile noastre cu ceilalți. Având o credință, ceva la care să ne rugăm, creează sentimentul de apartenență într-o relație sigură în care putem să fim autentici, fără filtre, fără măști, în care să ne simțim noi înșine și să ne manifestăm în mod sincer și natural cu curaj și încredere.

Toate aceste legături sunt susținute de studii științifice și psihologice care atestă impactul pozitiv al practicilor spirituale asupra structurii creierului, fie că vorbim de o credință religioasă sau de activități din categoria mindfulness, de exemplu meditațiile.

Practicile spirituale schimbă modul în care ne funcționează creierul

În cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” autorii Andrew Newberg și Mark Robert Waldman explică în ce fel practicile spirituale au efect asupra creierului nostru.

O practică spirituală recurentă, în care să credem cu adevărat, indiferent de reacțiile exterioare, reduce stresul. Totodată douăsprezece minute de meditație zilnică pot duce la încetinirea procesului de îmbătrânire.
Atunci când alegem să contemplăm un Dumnezeu iubitor și nu unul punitiv anxietatea și depresia sunt diminuate, iar sentimente precum compasiunea și iubirea încep să apară mai des.
Cercetările în acest domeniu includ și observarea, chiar prin scanarea creierului, unor practicanți activi ai credinței lor: budiști care meditau, călugărițe franciscane în timp ce se rugau și membri ai bisericii penticostale după ce au invitat Duhul Sfânt.
Frecvența participării la slujbele religioase se corelează cu longevitatea.
Rugăciunea intensă și meditația schimbă permanent numeroase structuri și funcții din creier – modificând valorile și modul în care percepem realitatea.

Cartea conține și exerciții de meditație care nu depind de credința în Dumnezeu și pot fi practicate de către oricine.

Practicile spirituale poate avea sau nu legătură cu religia

În concluzie, ideea de a crede în ceva, nu neapărat religios, ci mai degrabă în zona de inteligență spirituală – conectarea cu supra-eul nostru, cu o entitate sau universul, mama natură – orice care poate să fie o credință sau convingere împrumutată la care aderi ori una personală pe care ți-o construiești poate îmbunătăți starea mintală, emoțională și fizică. Pentru că ele oricum sunt în strânsă legătură și funcționează împreună.

Ți-a plăcut articolul?

Îți recomand alte trei articole, care se completează frumos cu acesta.