- Frumoasa și bestia – model de iubire toxică
- Impactul lipsei unui model masculin și / sau feminin sănătos
- Consecințele poveștilor
- Ce putem face?
- ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?
Tema prințului pe un cal alb este una extrem de evidentă și îndelung analizată de specialiști atât în literatură, cât și în psihologie.
Mai subtilă decât aceasta – dezbătută mai degrabă în ultimul deceniu – este tema prințesei pe un cal alb. Sigur, în cazul ăsta calul este metaforic, dar profilul personajului este pe același calapod: ea îl salvează pe el. Și nu sunt chiar puține poveștile care au un astfel de personaj feminin, dar poate cea mai evidentă este Frumoasa și bestia.
Frumoasa și bestia – model de iubire toxică
Fata frumoasă care alege să rămână în locul tatălui ei ținut captiv de un monstru în castelul lui – un sacrificiu din iubire pentru părinte. Ea ajunge să cunoască mai bine Bestia și află că fusese un prinț arogant care, pentru că nu putea iubi, a fost blestemat să fie hidos până când o fată îl va iubi cu adevărat.
În timpul cât îi este prizonieră, Frumoasa îi descoperă blândețea și dorința de iubire pe care el și le reprimă, se îndrăgostește și rămâne cu el, acela care o ținea captivă – alt sacrificiu în numele iubirii. El, însă, datorită iubirii ei, redevine prinț, dar unul diferit, bun, iubitor, minunat, iar asta este răsplata fetei pentru răbdarea, dedicarea și toleranța ei.
Asta este povestea, regăsită (sub diferite forme) în multe basme, în folclor și-n desene chiar, cu care crește majoritatea femeilor, rămânând cu ideea că trebuie să lupte pentru iubire. Că dragostea lor va face minunea de a transforma un „monstru” într-un bărbat fantastic, deschis, vulnerabil și iubitor.
Din păcate, pentru o femeie, acesta e un mod nesănătos de a privi relațiile și de a aborda viața, pentru că ea va ajunge să se sacrifice în numele iubirii, așteptând ca răsplată prințul promis.
Impactul lipsei unui model masculin și / sau feminin sănătos
Mai mult, când în viața femeii nu a existat un model sănătos masculin, ori feminin, ori niciunul, intervine instinctul matern orientat greșit și ea cade în capcana de a deveni mamă pentru bărbatul din viața ei. Și atunci intră în rolul de a-l crește, de a-l îndruma și sprijini ca o mamă, nu ca o parteneră.
Astfel se conturează ideea că dacă-l iubește și-l îngrijește suficient, el o să o iubească și-o să devină bărbatul minunat pe care și-l dorește și pe care-l merită în viața ei. Din ambele influențe, femeia poate ajunge să se agațe de ceea ce crede ea că este potențialul unui bărbat.
Pentru că i s-a spus că prin iubirea ei magică va transforma monstrul sau broscoiul în prinț și pentru că n-a avut un model sănătos și-a picat în rolul de mamă, crede că dacă ea îl mămoșește, îl iubește, îl îngrijește și se dă peste cap pentru el, ceea ce pare a fi un potențial ascuns în el va deveni realitate. Practic, el se va schimba conform așteptărilor ei.
Consecințele poveștilor
Astfel, inevitabil va ajunge să sufere, pentru că-și creează așteptări că el se va transforma în acel prinț magic și iubitor și minunat pe care și-l imaginează ea, care coincide cu imaginile din poveștile despre iubire, prinți și prințese. Și care, în viață, rareori se întâmplă.
Iar uneori, povestea poate să meargă chiar mai departe în suferință, atunci când apar ego-ul și mândria în conflict cu teama: „Prin iubirea mea, superioară altora, eu am reușit să-l preschimb din monstru, din bestie, în prințul frumos, bun, magic și minunat. Și dacă, după ce am muncit să-l fac așa fain ca bărbat, vine alta și mi-l ia?”
În spatele acestor trăiri, însă, stau alte convingeri și credințe: sentimentul de lipsă de încredere, devalorizare („nu cred că sunt suficient de bună ca femeie”), convingerea că trebuie să lupte, să câștige, să convingă, să crească bărbatul.
În mod paradoxal, în felul ăsta ajunge să danseze după cum pare că-i cântă muzica lui pe de o parte ca să corespundă, iar pe de alta ca să-și creeze oportunitatea de a interveni cu iubirea ei și ce consideră ea că trebuie pentru ca el să devină prințul magic și minunat.
Ce putem face?
Sub îndrumarea potrivită, acest „complex” numit după povestea cunoscută, poate fi corectat, desigur. E nevoie de introspecție, lucru individual și terapeutic, construirea unei imagini de sine corecte și delimitarea unor așteptări realiste cu privire la bărbatul ideal.
Și, mai ales, restabilirea priorităților și reorientarea atenției de la a vedea idealul acela cândva în viitor, la a-l recunoaște când el există deja, este deja împlinit. Cu alte cuvinte, dezvoltarea acelei capacități de a vedea bărbatul care este deja ideal pentru ea în prezent, nu în viitor.
ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?
Îți recomand alte trei articole despre relația de cuplu:
