De ce nu mă simt suficient de bună?

Dragă femeie, să te accepți pe tine așa cum ești, să fii mulțumită de cine ești, nu înseamnă să te complaci într-o stare de pasivitate sau resemnare. În schimb, înseamnă să ai curajul să te vezi exact așa cum ești acum – suficient de bună, atât cu calitățile tale, cât și cu defecte.

Teama asta de a nu fi suficient de bună se poate manifesta diferit pentru fiecare dintre noi și vine din surse diferite, în funcție de contextul din care venim.

Care pot fi câteva motive pentru care ajungi să simți că nu ești suficient de bună?

1. Dacă ai crescut un părinte anume indisponibil emoțional;

Fie cu unul, fie poate cu ambii părinți nu ai putut să te conectezi. De regulă mesajul pe care-l înregistrezi, copil fiind, în situații de genul acesta este că nu ești suficient de valoroasă, de prețioasă, de importantă, de bună ca să primești iubirea.

2. Din cauza lipsei de feedback sau conexiune emoțională;

Astfel, ajungi să nu ai niciun cadru de referință să știi dacă ceea ce ești, cum ești, ce faci, cum gândești, cum reacționezi este bine sau nu.

3. Atunci când legătura este ruptă, distructivă sau absentă;

Fie că se produce o ruptură în legătură, fie legătura în sine este toxică și te trage în permanență în jos. În aceste situații, absența părintelui – din varii motive – poate să determine în ce fel te valorifici în relație cu bărbații sau cu femeile, în funcție de care dintre părinți a lipsit. Atunci, raportat la imaginea ta ca femeie, individual, o să crezi că nu ești suficient de bună.

4. Dacă ai trăit într-un mediu în care s-a pus mult accent pe comparația cu alții;

Ori te-ai comparat tu, neavând un sistem de referință clar, ori ceilalți te-au comparat („uite, cutare e mai frumoasă, mai deșteaptă, mai bună, mai realizată decât tine”) și atunci rămâi cu sentimentul că nu ești suficient de bună ca femeie. De ce? Pentru că atunci când facem astfel de comparații, de regulă nu ne uităm la cineva care pare să aibă mai puțin decât noi, ci la cineva care pare să aibă mai mult, astfel trăim constant într-un sentiment de inferioritate, de insuficient, de „nu am de ajuns”, „nu sunt de ajuns”, „nu fac de ajuns”.

5. Din cauza condiționării de tipul „dacă faci bine – primești…;

Dacă ești „cuminte”, primești iubire și apreciere, dacă nu corespunzi – pierzi atenție, timp, iubire, conexiune”. Se creează o legătură puternică între a fi suficent de bună sau chiar perfectă și a avea ceva de pierdut,. Asta devine o condiționare care te poate face să caute perfecțiunea, să fii top în profesie, acasă, ca femeie, ca soție, ca mamă, ca tot ce poți îndeplini ca rol pe lumea asta. Rezultatul poate să se concretizeze în burnout, depresie, atacuri de panică, insatisfacție în viața personală etc.

6. Dacă vii dintr-o familie numeroasă cu frați/surori;

Atunci când există o comparație constantă cu o altă persoană din familie sau dacă unul dintre părinți tinde să ia spotlight-ul, atunci favorizarea acelui sau a acelor membri din familie în detrimentul tău îți poate naște și chiar adânci sentimentul că nu o să fii niciodată îndeajuns, pentru că tot timpul cineva o să fie mai bun, mai frumos, mai apreciat și va merita mai mult.

Ce poți face ca să ajungi să te simți așa cum meriți: suficientă?

1. Integrarea părților pierdute pe parcurs, în urma suferinței sau rupturii emoționale.

Ce înseamnă asta? În momentul în care noi trăim o traumă, o suferință, o durere emoțională, simbolic e ca și când o parte din sufletul nostru, o parte din personalitatea și identitatea noastră se rupe și rămâne blocată acolo. Acest lucru înseamnă că încă ne gândim la asta și ea încă ne reactivează rana și suferința de atunci. Încă suntem relativ prezenți în acel momentul, chiar dacă este din trecut. În mintea noastră o parte din noi încă se mai uită acolo și se raportează la asta pentru a lua deciziile din prezent. Astfel, integrarea acelor părți – simbolic însemnând să le luăm și să le aducem în prezent –ne desprinde de trecut din punct de vedere emoțional și ne ajută să le înțelegem doar conceptual, să învățăm lecțiile și să mergem mai departe.

2. Stabilirea granițelor în raport cu cei care ne alimentează credințele limitative, dureroase despre noi.

Dacă zi de zi stăm în preajma persoanelor care ne spun în mod explicit sau ne dau de înțeles că nu suntem suficient de bune, că niciodată nu vom fi și tot timpul trebuie să facem mai mult pentru a le câștiga respectul, iubirea, aprecierea, atunci ar trebui să stabilim niște limite ferme. Scopul este acela de a ne proteja de comportamentele, gesturile și credințele lor care ne rănesc.

3. Schimbarea sistemelor de referință cu unele de susținere, primitoare și pozitive.

Poate găsim un grup de suport, mergem la un curs de dezvoltare personală, olărit, pictat, caligrafie etc. Acolo am putea găsim persoane ca noi sau, mai mult, persoane pozitive, deschise, călduroase, iubitoare care să ne ofere un alt cadru de referință, unul în care să fim primite, acceptate, susținute așa cum suntem și către creșterea noastră spirituală și emoțională.

4. Depistarea și schimbarea credințele limitative care ne mențin acest tipar.

Vom vedea că revine constant gândul că nu suntem suficient de bune și că ajungem mereu la muncă sau acasă în burnout fizic, emoțional, mental. În acest caz, ajută să observăm ce credință ne face să continuăm să tragem mai tare, să nu ne putem lua o pauză, să vedem care și câte sunt și să începem să lucrăm la schimbarea lor. Cum? Prin recadrare, redefinirea lor într-un mod mult mai călduros, primitor, de creștere și care să ne susțină, nu să ne tragă în jos.

5. Practicarea autoevaluării și a îngrijirii de sine.

Practici ca journaling, self care, meditație, plimbat în natură etc ajută la evaluarea constantă a progresului pe care-l obținem noi cu noi însene, nu raportat la alții. Verificarea constantă a punctului în care am ajuns cu redefinirea personală și a ceea ce înseamnă să fim suficient de bune, la cine ne raportăm și în ce fel pun, practic, bazele schimbării.

6. Să apelăm la sprijinul cuiva, apropiat sau specializat.

O persoană față de care să putem să ne deschidem, ca să ne susțină, să ne ofere o altă perspectivă, să ne îndrume etc. Cu alte cuvinte, să creez o relație de susținere pe care să ne putem baza în creșterea noastră.

ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?

Îți recomand alte trei articole: