De ce simt că nu sunt suficient de bun? Este o întrebare pe care o aud, deseori, de la persoane cu rezultate remercabile, cu vieți minunate, dacă este să le privim din alți papuci.

Să te accepți așa cum ești și să fii mulțumit de cine ești nu înseamnă să te complaci în pasivitate sau în resemnare. Să te accepți așa cum ești e o dovadă de curaj.

Curajul de a te vedea așa cum ești, cu bune sau mai puțin bune, de a nu te lăsa copleșit de neajunsuri, de a merge înainte, a evolua știind exact, tot timpul unde ești și de ce ești capabil.

Simți că porți cu tine un secret și, în absolut orice situație, trebuie să ai mare grijă cum te porți, ce spui și ce faci pentru ca ceilalți să nu îl afle. În fiecare secundă ești în alertă și trebuie să menții aparențele.

Secretul pe care îl ai e acela că te simți ca un fals, ai impresia că în orice moment vei fi descoperit făcând o fraudă chiar și atunci – sau mai cu seama atunci când ai un succes. Te simți ca și cum nu aparții contextului în care ești și ai ajuns acolo doar printr-un noroc chior.