„Desigur că toate astea se întâmplă în capul tău, Harry, dar de ce ar însemna asta că nu e real?” (Albus Dumbledore în „Harry Potter”)

Ceea ce gândim ne definește viața.
Tocmai pentru că se întâmplă în capul nostru, lucrurile devin realitatea noastră. Ceea ce ne spunem în mod repetat ajunge să ne definească.

„Eu pot” – putința – desemnează capacitatea de a gândi și a acționa asupra realității, de a modifica ceea ce este în noi și lucrurile din jur.

„Eu nu pot” – neputința – ne face să trăim contrarul: să simțim, pe bună dreptate sau nu, că nu putem face nimic, că nu putem schimba nimic în jurul nostru sau în noi.

Momentele de „aha!” în terapie sunt, deseori, magice și pline de emoții. Ce înseamnă să ai un moment de „aha!” cu adevărat?

Dacă ești tu cel care merge la în terapie sau doar ai citit despre ceea ce se întâmplă acolo, probabil că nu ți-e străină expresia asta: am avut un moment de „aha!”.

O folosesc des atât clienții, cât și terapeuții. Clienții își doresc să simtă că procesul prin care trec va duce la descoperiri, iar terapeuții au aceeași speranță pentru ei.

Ai putea să te întrebi, totuși „De unde știu când am avut unul?”

Spuneam într-unul dintre articolele recente că da, este adevărat că cerem tot mai ușor ajutorul unui specialist. Iar asta e o veste foarte bună. De aici înainte mai sunt totuși niște obstacole de trecut. Pentru că procesul nu e simplu, motivația nu este constantă și senzația de bine este, la început, trecătoare.

tinge un obiectiv setat. În experiența mea de până acum am observat câteva motive recurente pe care cred că este bine să le conștientizăm.

urmă, cel mai important este ca persoana care apelează la ajutor să progreseze și să atingă o stare mai bună de a fi care să se mențină.

Psiholog, psihoterapeut, consilier sau coach? Cum alegem terapeutul potrivit?

Oricât de multe am ști și am citi despre viață, dezvoltare personală și tehnici de depășire a unor situații, sunt momente pe care, cu toată bunăvoința și eforturile noastre, nu le putem depăși singuri.

Am mai spus-o și o repet, pentru că o cred cu toată tăria, prevenția este cea mai sănătoasă, așa că a cere ajutorul unui specialist este o dovadă de curaj și responsabilitate, nu de slăbiciune.

Cum alegem specialistul, însă, este o altă întrebare și încă una foarte bună.

Nevoia este cel mai bun profesor și, de cele mai multe ori, împinși de la spate de o nevoie, cu toată rezistența noastră la schimbare, reușim să evoluăm.

m așa s-a întâmplat și în ultimii ani cu terapia online. Am fost reticenți, atât ca terapeuți, cât și ca beneficiari. Am cârâit că nu se poate fără întâlniri față în față.

Așa că hai să cădem de acord să vedem elefantul din cameră de care ne-am împiedicat până acum: terapia online nu funcționează, e mult prea impersonală, printr-un ecran și o legătură de internet nu poate facilita o conexiune bună pentru terapie.

Curaj, responsabilitate și vulnerabilitate. Astea consider eu că sunt trăsăturile principale ale unui om care ia decizia importantă de a căuta sprijin.

Nu e cel mai ușor lucru să ceri ajutor, știu prea bine, dar știu la fel de bine că e primul pas pentru mai bine în viața fiecăruia. Am vorbit despre asta în articolul de săptămâna trecută și am promis că revin cu detalii.

În experiența mea de lucru până acum am văzut că sunt câteva arii principale în care e nevoie de sprijin. Din cel specializat.

Este mai bine să previi așadar, acest articol este despre a ști când să alegi să ceri sprijinul și cum – consiliere, coaching sau terapie.

Adevărul este că ne-am mai deschis mintea în ultimii ani și întâlnesc tot mai rar concepția că este o aberație sau o dovadă de boală mintală ideea de a apela la un terapeut.

Ce-mi pare acum necesar este discernământul. Să știm ce înseamnă terapia, cum să alegem și, mai ales, când să apelăm la o anumită formă a ei.

Ideea că în 2-3 ședințe de terapie sau coaching putem să rezolvăm o situație ceva mai complexă este destul de improbabilă.

Chiar dacă, cu o întrebare bine plasată a terapeutului, reușim să descoperim exact care este cauza tiparului pe care îl repetăm, tot rămâne cea mai importantă parte de parcurs: schimbarea.

Miercuri am postat ceva similar. Am să revin la ideea de acolo…

Întrebările sunt foarte importante în viața noastră. Chiar dacă nu ne place, o întrebare bine pusă ne poate oferi răspunsurile căutate.

Vrem, nu vrem, întrebările sunt foarte importante în viața noastră. Chiar dacă nu mereu ne place, o întrebare bine pusă ne poate oferi răspunsurile vitale legate de ce facem și cine suntem. Asta dacă și răspundem la ele, evident.

Ce ne facem, însă, atunci când răspunsurile se lasă așteptate? Atunci când ne întrebăm ce ne face să ne blocăm, să reintrăm în aceleași tipare sau să nu atingem succesul?

Realitatea zilelor noastre este că trăim într-o viteză care ne „împrietenește” prea ușor cu stresul și am observat că asta ne face, tot mai des, să ne considerăm „anxioși”.

Simt, însă, că începem să pierdem din vedere adevărata semnificație a anxietății.

Cei mai mulți își imaginează, atunci când se gândesc la anxietate, o persoană extrem de retrasă, care evită contactul cu ceilalți și căreia îi poți citi frica în privire. Unele persoane pun eticheta de „anxietate” pe orice comportament care arată cea mai mică nesiguranță, pe când alții consideră că anxietatea este însoțită de o purtare extrem de evidentă de evitare.

Continuăm în aceeași notă și vom vorbi despre cum putem să ne protejăm Ficatul, Rinichii, Plămânii, Sistemul digestiv și Coloana vertebrală de impactul emoțional al stresului din această perioadă.

Care sunt semnele, cauzele și ce putem face atunci când copilul are nevoie de suportul nostru?

Și mai mult, ce determină de fapt depresia la copii și cum putem preveni apariția acesteia?

Efectele Covid-19 asupra sănătății mentale sunt puternice și vor continua să aibă impact pentru ceva timp, în viața noastră. Cu toții suntem puși la încercare în această perioadă și cu toții simțim presiunea care vine odată cu răspândirea acestui virus. Impactul puternic pe care îl are este vizibil în toate domeniile vieții. Peste tot se […]